AMD ar putea renunţa la numele Athlon/Phenom/Sempron

Conform unui articol publicat de XBit Labs, AMD are în plan abordarea unei noi strategii privind denumirea viitoarelor procesoare, după finalizarea noii linii de procesoare compusă din Bulldozer, Llano şi Zambezi. Scopul acestei acţiuni ar putea fi accentuarea importanţei mărcii comerciale AMD Vision şi întărirea brandului AMD.

Noua linie de procesoare ar putea fi denumită astfel:

• seria FX, pentru unităţile bazate pe arhitectura cu nume de cod Bulldozer/Zambezi, care va utiliza 4,6 sau 8 core-uri. Această serie va fi parte componentă a platformelor "AMD Vision Black" şi "AMD Vision Ultimate".
• seria A, bazată pe arhitectura cu nume de cod Llano, care include 2 sau 4 core-uri plus un core grafic din clasa HD6000. Va face parte din platformele "AMD Vision Ultimate" şi "AMD Vision Premium"
• seria E va fi bazată pe arhitectura Zacate, care include 1-2 core-uri CPU plus un core grafic din seria HD6000. Va fi parte componentă a platformei "AMD Vision".

DD-WRT pe Linksys WRT320N

DD-WRT reprezintă numele unui firmware alternativ pentru routere. Spre deosebire de firmware-ul original, oferă funcționalitate extinsă, posibilitatea de a seta manual multipli parametri. De asemenea, permite diagnosticarea precisă a problemelor din rețeaua wireless, indicarea detaliată privind utilizarea rețelei, utilizarea de protocoale de rutare (bgpd), crearea de retele wireless virtuale, folosirea de VLAN-uri tagate 802.1q, etc.
Această postare se bazează pe materialul de la forumul DD-WRT si experiența personală. Procedura descrisă mai jos nu se adreseaza celor care nu sunt dispuși să plătească pentru pierderea garanției sau celor care nu cunosc semnificația expresiilor 'Editor hexa', 'Flash', 'Firmware', 'TFTP', ping, LAN

Atenție:
    Procedura DD-WRT 30-30-30 reset nu functioneaza pe acest model!
    Parametrul boot_wait este dezactivat, se activează dupa încrcărea DD-WRT pe router

Procedura de instalare DD-WRT pe Linksys WRT320N, editia prescurtată
1. Se instalează pe router un firmware DD-WRT 'trailed build' (care are WRT320N in nume), preferabil o editie 'mini'. Acesta este un exemplu bun pentru start: ftp://ftp.dd-wrt.com/others/eko/V24-K26/svn13491-snow/Linksys/WRT320N/dd-wrt.v24-13493_NEWD-2_K2.6_mini_wrt320n.bin.
Nota: Unele routere, chiar si modele recente, nu accepta decat versiuni 'trailed'. Cititi cu atentie sectiunea DD-WRT dedicat a modelului de router pe care il convertiti la DD-WRT!
2. După flash-ul inițial se pot instala și variante DD-WRT non-trailed (care nu includ în nume 320n).
Este recomandată utilizarea build 13493 sau mai recent, pentru a se putea folosi butonul WPS pentru resetarea la valorile implicite, vezi mai jos paragraful "30-30-30 nu funcționează" pentru a afla cum se reseteaza acest model. Mai jos urmează detalierea

Secvența pentru instalarea inițială DD-WRT pe WRT320N

• download DD-WRT trailed de la DD-WRT.com
• folosește o conexiune pe cablu de la PC până la router
• folosește 'reset to defaults' pe router în interfața web a firmware-ului original sau butonul 'reset' de pe router
• setează pe PC, pe o interfață LAN, adresă IP statică 192.168.1.6/255.255.255.0
• accesează interfața web la http://192.168.1.1, mergi la sectiunea 'upgrade', selectează imaginea dd-wrt 13493 trailed k2.6 mini descărcată anterior (dd-wrt.v24-13493_NEWD-2_K2.6_mini_wrt320n.bin), incepe procedura standard de upgrade. Daca aceasta operație eșuează și routerul intră în 'recovery mode', atunci vezi procedura de încărcat firmware via TFTP mai jos.
• asteapta aprox. 5 minute, apoi reacceseaza interfata web DD-WRT la http://192.168.1.1, setează user/pass apoi închide fereastra interfață web
• deconecteaza routerul de la rețeaua electrică, apasă și menține apăsat butonul WPS, conectează routerul la rețeaua electrică, elibereaza butonul WPS după incă aproximativ 10-12 secunde
• accesează interfața web DD-WRT la http://192.168.1.1, setează parola din nou, configurează routerul, salvează setările
• restartează routerul pentru a activa complet setările salvate 

Note:
1. GUI-ul pentru configurarea VLAN nu funcționează corespunzator în revizia 13493 DD-WRT pe acest model de router. Routerul WRT320N are nevoie de configurare specificaVLAN setată în parametrii NVRAM pentru a putea functiona VLAN-urile pe porturile SWITCHed. GUI-ul VLAN are funcționalitate completă în DD-WRT build 15508 și ulterior. Vezi și această pagină referitoare la configurarea VLAN.

2. Pe Linksys WRT320N procedura resetare DD-WRT 30-30-30 nu functioneaza.
Pentru a reseta un WRT320N care rulează DD-WRT la valorile implicite, trebuie urmați pasii:

• utilizat firmware DD-WRT build 13493 sau mai recent
• deconectare alimentare router
• apăsare și menținere apăsat pe butonul WPS.
• realimentare router, menținere WPS apăsat încă 10-12 secunde
• eliberare buton WPS. Se mai așteaptă 2 minute, apoi se acceseaza interfața web la http://192.168.1.1

Procedura resetare configuratie via ssh/telnet (necesita o imagine DD-WRT diferita de 'mini', editia 'mega' include SSH):
Se activeaza SSH/Telnet, se acceseaza routerul printr-unul dintre aceste protocoale, apoi se execută în shell-ul routerului comenzile

root@DD-WRT:~# erase nvram

root@DD-WRT:~# reboot

Ceasul BCM4717 este setat de Broadcom la 300MHz. Linksys preferă să il ridice pînă la 345MHz, lucru care poate cauza căldură excesivă și alte probleme de performanță. Se presupune că aceasta e cauza și pentru alte erori wireless raportate pe forumul DD-WRT. DD-WRT recomandă setarea ceasului CPU la 300MHz. Setarea permanentă via SSH necesită comenzile:
root@DD-WRT:~# nvram set cklfreq=300,150,75
root@DD-WRT:~# nvram commit
root@DD-WRT:~# reboot

Conversia unui router Linksys WRT320N in E2000
Din punct de vedere hardware, între WRT320N și E2000 nu există diferențe notabile. Totuși, firmware-ul original care rulează pe Linksys E2000 permite câteva lucruri suplimentare, incluzând posibilitatea de a activa o 'rețea wireless pentru oaspeți' și un control mult mai fin al accesului la rețea, cu setări independete la nivel de client. Pentru convertirea lui WRT320N in E2000 vedeți această pagină din forumul DD-WRT.

Modul recovery, procedura de încărcare firmware via TFTP
În anumite situații, când procedura de upgrade firmware eșuează, routerul intră în modul 'firmware recovery'. Pentru a determina că routerul este în acest mod, setați manual pe interfata LAN a pc-ului o adresă ip în rețeaua 192.168.1.x, apoi verificați dacă:

• led-ul 'status' nu se opreste din pâlpâire dupa 2-3 minute după power-on
• comanda "ping 192.168.1.1" returneaza răspunsuri cu TTL=100
• interfața web de la http://192.168.1.1 nu este accesibila.

Firmware-ul poate fi încărcat prin TFTP. Pentru Windows comanda este:
F:\Linksys\WRT320N\DD-WRT> tftp -i 192.168.1.1 PUT dd-wrt.v24-13493_NEWD2_K2.6_mini_wrt320n.bin 
Transfer successful: 3396608 bytes in 12 second(s), 283050 bytes/s

Postari similare:
Recuperarea unui router Linksys E2000 dupa instalare DD-WRT esuata

Se merită un mic overclock?

Ei bine... depinde de aplicaţie. Pentru un utilizator obişnuit al unui PC de clasă medie, utilizarea CPU este în general sub 5% mai mult de 90% din timpul de utilizare. Mă refer aici la PC-urile folosite în scop profesional şi chiar şi cele pentru uz casnic / multimedia. Cei care pot folosi puterea de procesare a CPU sunt utilizatorii care se ocupă de prelucrări video, pentru care întârzierea activităţilor poate însemna că vor avea încasări mai mici.
O alta categorie de utilizatori o reprezintă gamerii, care vor sa scoată cat mai multe frame-uri din jucăriile pe care le deţin. Că acele jucării sunt de clasă 'entuziast/gamer' sau nu, e alta poveste. De obicei, gamerul român are la dispoziţie un PC construit în jurul unui buget care adesea nu-i permite să se apropie de categoria 'entuziast', aşa ca e nevoit sa recurgă la OC pentru a-i merge mai bine jocurile.


Cum se overclockeaza CPU?

De obicei se face prin mărirea FSB/BCLK, plus ceva tuning la temporizările memoriei şi la tensiunile de alimentare. Pentru că puterea consumata de CPU creşte foarte mult, este necesar ca si puterea termica disipată prin cooler să crească, ceea ce implica necesitatea achiziţionării unui cooler CPU mai bun şi/sau instalarea unor ventilatoare suplimentare. Peste astea, necesarul mărit de energie poate implica necesitatea achiziţionarii unei surse mai potente şi stabile. Şi toate astea nu se pot face fără sprijin din partea BIOS-ului/uEFI-ului din placa de bază, acesta trebuie să permita 'acordul fin' pentru mai multi parametri. Exceptie de la acest lucru sunt procesoarele care permit overclock-area fără ajustarea FSB/BCLK, mai exact Intel seriile K/Extreme Edition şi AMD seriile BE (Black Edition).


Cât costă toată afacerea asta?

Adunate, aceste 'suplimentări' necesare duc la creşterea costului platformei cu:

• ~ 150 RON pentru un cooler CPU
• 200 - 500 RON pentru o placă de baza mai competentă, care permite o răcire mai bună şi ajustarea mai fină a parametrilor
• 50 - 200 RON pentru un CPU cu multiplicator deblocat
• ~ 200 RON pentru o sursă bună
• 150 pentru ventilatoare

Costul total al platformei creşte cu aproximativ 1000 RON, faţă de un PC obişnuit. Această diferenţă de bani se poate folosi cu succes pentru achziţia unui CPU care ofera performanţe mai mari NATIV, insă ceva mai scazute decât se pot obţine prin OC.


Care este câştigul real de performanţă

Câştigul tipic de performanţă obtinut doar prin overclock-area CPU este de +20 +50% putere de procesare. Deşi acest avantaj se poate reflecta într-un timp de răspuns mai mic din partea PC-ului, nu are cum sa fie exploatat eficient decât de... cei care fac editări video. În afara aplicaţiilor de editare/codare video, doar cateva jocuri reusesc să 'scoata untul' din procesoare, enumar aici 'Lost planet' şi 'Resident Evil'. Alte jocuri sunt limitate de subsistemul grafic mult înainte de a fi limitate de un CPU contemporan de clasa medie. Exprimat in 'FPS', câştigul mediu pe care îl aduce overclockarea CPU cu 20% este minor, sub 3%.

Totuşi, gamerii pot obţine avantaje mult mai serioase overclockând subsistemul grafic. Costurile sunt ceva mai scăzute, fiind necesare ventilaţie şi sursa de alimentare bune. Astfel, prin OC-area plăcii video cu 20%, cresterea ratei de frame-uri creşte în masură proporţională cu nivelul de overclock, cu foarte puţine excepţii.

Concluzia este că de overclock-area CPU pot beneficia:

• unele jocuri, relativ puţine la număr
• profesioniştii care activează în domeniul procesării video
  

De overclock-area GPU pot beneficia toţi gamerii, într-o măsură mai mare decât ar beneficia overclockând CPU.

SDHC Clasa 6 de la Lexar sau clasa 10 de la Transcend?

Cine are o cameră foto sau video știe că are nevoie și de un suport de memorie pe care să salveze fotografiile. Întrebarea care se pune este: care card de memorie este cel mai potrivit? Și este pe deplin justificată o asemenea întrebare, într-o piață cu o multitudine de producători și de sortimente. La toate astea se mai adaugă câteva aspecte: deși se produc carduri pentru toate gusturile, nu toate sunt egale, chiar dacă sunt etichetate similar. Și chiar dacă știm ce se produce, știm ce se potrivește cel mai bine cu camera foto/video, însă ceea ce ajunge în magazinele locale este adesea "în urmă". Spre exemplificare, n-am reușit să găsesc un card de clasa 10 într-un magazin local al retailer-ului Altex.

În continuare, voi scrie despre cardurile de memorie SDHC, formatul cel mai popular la ora actuală în domeniul camerelor foto și video din clasa 'consumator'.
Deși, în general, camerele foto sunt achiziționate impreună cu un card oferit 'gratuit' de vânzător, mai sunt situații când anumiți utilizatori doresc să-și achiziționeze încă o cartelă de memorie, din varii motive. Cel mai frecvent este: 'Vreau să nu-mi țin toate pozele pe o singură cartelă!', alteori motivul este viteza de transfer prea scăzută a cardului actual, care nu reușește să scrie cât de repede se cere fotografiile capturate în rafală de camere foto compacte performante, în format RAW. Și intrebările care apare sunt: "Ce card SDHC să-mi iau? De ce costă Lexar Professional clasa 6 de peste 3 ori mai mult decât Transcend clasa 10?".
 Ei bine, am reușit să găsesc câteva explicații în acest sens, și anume că

nVidia GeForce GTX 560 Ti

MSI GeForce 560, click pentru a vedea preţul actual

Speculaţiile privind data lansării unei noi plăci grafice cu procesor grafic de la nVidia s-au adeverit: nVidia GeForce 560 este disponibilă pentru comenzi in magazinele de profil. Rolul acesteia este de a oferi gamerilor o placă cu performanţe apropiate de ale lui GTX 570 însă la un preţ mai accesibil.
Procesorul grafic operează implicit cele 384 de core-uri CUDA la frecvenţa core de 823MHz şi 1645 MHz în domeniul shader iar memoria GDDR5 este accesată printr-un bus de 256 biţi.
Luând în considerare aceste detalii arhitecturale, performanţa pe care o va oferi GeForce 560 va fi cu aproximativ 25% mai mare decât GTX 460 sau Radeon HD 6870, fiind un competitor serios pentru Radeon HD 6950.
La nivel fizic, nVidia GTX 560 Ti este ceva mai lungă decât predecesoarea GTX 460, designul de referinţă având o lungime de 9". In acelaşi design, conectorii de alimentare PCI-E sunt montaţi pe partea din spate a plăcii, lucru care poate desavantaja anumite carcase sau poate necesita chiar schimbarea acesteia.
Preţul cu care MSI GeForce 560 este pusă în vânzare este astăzi de 1099 lei, la care eMAG adaugă şi un Voucher Cadou de 100 RON.
Aştept cu nerăbdare să văd review-uri şi rezultatele benchmark-urilor pe siturile de profil.

Edit (2011-01-26): Anandtech a publicat rezultatele unor benchmark-uri ale GTX 560 Ti vs. Radeon 6950. Există diferenţe de performanţe între acestea, care avantajează Radeon 6950 la rezoluţii mari, însă la 1920 x 1200 diferenţele se încadrează între -29,8 şi +17,9%. Titlurile care utilizează intens DX11 avantajează GTX 560 Ti. Merită menţionat care e performanţa medie a altor plăci, având ca referinţă GTX 570 Ti, folosind rezoluţia 1920 x 1200, nivel maxim de detalii şi anti-aliasing 4x:

• GTX 470: 94,8%
• Radeon 6870: 87,6%
• Radeon 6950 1 GB: 100,0%
• Radeon 5770: 55,8%

Postari care v-ar putea interesa:
nVidia GTX 560 - Familia este completa
nVidia CUDA - La ce trebuie?

Panasonic LX5 - Camera foto compactă

În vara lui 2010, Panasonic a lansat camera compactă LX5 cu rolul de a continua seria de camere compacte high-end. Panasonic a avut în vedere opiniile utilizatorilor camerelor anterioare (LX1 şi LX3), şi le-a implementat în LX5. Camerele foto Panasonic din seria LX se adresează celor care doresc o calitate foarte bună a fotografiilor, dar nu sunt dispuşi să care cu ei o cameră DSLR. Această cameră nu se adresează celor care cred ca numărul de megapixeli sau multiplicatorul zoom sunt definitorii ci mai degrabă celor care doresc o cameră uşor de folosit pe mod automat şi care să poată oferi suficient control manual.

Elementele cheie ale acestei camere sunt:

• Obiectivul Leica DC Vario-SUMMICRON cu deschidere F2.0 şi stabilizator optic Power-O.I.S.
• Senzorul CCD de 1/1.63”
• Fotografiere în mod creativ, cu control manual partial sau integral
• Înregistrare filme în format AVCHD-Lite, 720p

Camera foto Panasonic LX5

Obiectivul inclus în camera LX5 a fost reproiectat pentru a se putea obţine deschidere şi raport de mărire (zoom optic) mai mari, de până la F2.0 şi 3.8x. Astfel, cantitatea de lumină necesară capturării unei scene este mai mică şi se pot aplica efecte de profunzime (Depth of field - DOF) mai ample în cazul fotografierii de detalii sau de portrete.
Zoom-ul optic este mărit, însă la distanţa focală (echivalent 35 mm) de 90mm nu are cum să rivalizeze cu cele din clasă super-zoom. Pe de altă parte, calitatea sistemului optic compensează această limitare.

Distanţa focală minimă este de 24mm (echivalent 35mm), permiţând încadrarea mai multor detalii chiar şi în cazul fotografierii de la distanţă mică. Aberaţia cromatică şi efectul ‘purple fringing’ sunt neobservabile pe fotografii.
Senzorul CCD inclus păstrează o parte din caracteristicile predecesorului inclus în camera foto LX3, şi anume acelaşi număr de megapixeli însă dinamica imaginilor produse de LX5 este imbunătăţită cu până la 31%, la fel ca şi contrastul şi tonalităţile de culoare. Senzorul are o diagonală de 1/1.63” (8.0 x 5.5 mm), cu suprafaţa de aproape două ori mai mare decât a majorităţii camerelor compacte ‘Super Zoom’. O asemenea suprafaţă a senzorului mai au doar camerele foto compacte de top, precum Canon PowerShot G12 sau Nikon Coolpix P7000, recentele Panasonic FZ100 sau Panasonic FZ45 limitându-se la un senzor cu diagonala de aproximativ 1/2.33”.
Combinate, senzorul de 1/1.65” cu obiectivul cu deschidere F2.0 permit capturarea de imagini chiar şi în cazul iluminării cu doar 3 Lux.


Camera foto Panasonic LX5 oferă o serie de controale indisponibile pe majoritatea camerelor din segmentul ‘Compact’:

Review media player Western Digital TV Live

Am să prezint aici un mini-review pentru a doua generaţie de media playere de la Western Digital, WD TV LIVE. Este vorba despre un dispozitiv capabil de a reda foarte multe formate foto, audio şi video, poate fi conectat la reţeaua din casă pentru a reda conţinut audio-video direct de pe PC sau alte servere media compatibile DLNA si mai poate accesa şi unele servicii digitale online, din care enumar YouTube, Flickr, Live365, etc. Precursorul acestuia, WD TV, nu oferă capabilitatăţi care implică accesul la reţea.
Punctul forte al acestui media player îl constituie abilitatea de a reda aproape orice format audio-video, fără a mai fi necesară conversia imaginii sau sunetului, operaţii care necesită ceva timp, cunoştinţe privind conversia formatelor audio/video dar şi un PC pe care să se facă aceste conversii. Spre exemplificare, playerul DivX HD integrat în unele televizoare mai noi nu este capabil de a decoda sunetul în format DTS. Din cauză că acceptă foarte multe formate, în unele review-uri, acest media player a fost intitulat "Possibly the media pirate's perfect movie and music streamer" (Media player-ul posibil perfect pentru piraţii de conţinut digital).  


Funcţiile media player-ului WD TV Live

Western Digital listează următoarele calabilităţi pentru acest dispozitiv:

• Redare conţinut audio/video până la rezoluţie Full HD 1080p, fără a mai fi necesar a converti formatul audio sau video. Codecurile video acceptate includ Windows Media, H264, DivX (HD), MPEG2
• Redare videoclipuri, fotografii şi muzică de pe internet (YouTube, Flickr, Pandora Radio (Statele Unite), Live365.com)
• Conexiune la reţeaua locală, prin care se poate accesa conţinutul digital din reţea. Conexiunea se poate face prin cablu, sau prin adaptor wireless WiFi (neinclus în pachet)
• Conectivitate prin 2 porturi cu interfaţă USB ver. 2 cu stick-uri USB / playere portabile sau orice alt dispozitiv care poate fi recunoscut ca mediu de stocare în masă.
• Vizualizare conţinut digital direct de pe camere foto/video
• Copiere / mutare / ştergere fişiere video direct de pe memoria conectată folosind meniul de pe ecran
• Controlul de pe PC a conţinutului redat, folosind funcţia 'Play to' din Windows Media Player
• Conexiuni de ieşire AV: 1 x HDMI 1.3, 1 x AV analogic compozit sau pe componente (conectori RCA), 1 x SPDIF optic (digital).

Ceea ce este demn de menţionat, şi nu am observat să se afle listat la vedere în specificaţiile producatorului este faptul că WD TV Live poate accesa hard disk-urile formatate NTFS / FAT / FAT32 sau HFS+ în mod scriere, pentru a salva unele informaţii privind lista de elemente accesate recent. De asemenea, conectarea unui adaptor wireless compatibil va bloca unul din porturile USB, rămânând disponibil doar un singur port USB 2 pentru hard disk sau stick.

Everest Ultimate revine la numele AIDA

Am verificat mailul mai deunazi, și observ în Inbox un mesaj cu subiectul: EVEREST Ultimate Edition v5 Notificare de reinnoire. Mă așteptam la un asemenea mesaj, deoarece licența de actualizări pentru Everest Ultimate versiunea 5 pe care o dețin este pe cale să expire. Dacă tot expiră, verific dacă nu există vreo versiune mai nouă de 5.50.

Și... surpriză! Pe situl Lavalys observ un mesaj mare prin care sunt informat că Lavalys nu mai comercializează Everest, ca numele noii companii care deține utilitarul de diagnostic/raportare/monitorizare este FinalWire dar și că funcțiile Everest sunt incluse în programul AIDA64. Asta mi-a adus aminte despre precursorul lui Everest, un program freeware numit AIDA32 (descărcabil de aici), care nu a mai fost actualizat de prin 2005, mai bine zis de la 'nașterea' lui Everest. Ținând cont de faptul că licența mea pentru Everest Ultimate e incă activă și că există un program de upgrade de la Everest Ultimate la Aida 64, am zis că merită să fac acest upgrade gratuit și să văd ce aduce nou AIDA64.
AIDA64 este licențiat pentru două categorii mari de utilizatori: corporativi și non-corporativi. În funcție de categoria căreia i se adreseaza, avem variantele de AIDA64 Extreme Edition, respectiv AIDA64 Business Edition. Versiunea 'Business' include suport pentru gestionarea și monitorizarea de la distanță a PC-urilor și jurnalizarea inventarului hardware/software al acestora. AIDA64 Extreme Edition, la randul său, se licențiază în mai multe variante: ediția Standard și ediția Engineer. Ediția standard este licențiată pentru uz personal pentru un singur utilizator în vederea utilizării pe un singur PC, iar ediția Engineer este licențiată pentru un utilizator, insă pe un număr nelimitat de computere.

Ce aduce nou AIDA64

• O interfață asemănătoare cu cea a lui Everest Ultimate, însă cu un set nou de iconițe
• Capabilitatea de a determina conformitatea cu platforma mobilă Centrino® Calpella
• Îmbunătățirea metodelor de determinare a informațiilor despre hard disk-uri, inclusiv cele configurate în RAID. Se poate determina temperatura hard disk-urilor incluse în configurații RAID
• Suport pentru procesoare mai noi, incluzând seria Sandy Bridge
• Identificare conformitate cu OpenGL versiunea 4.1. Everest Ultimate 5.50 se limitează la versiunea 4.0
• Prezentare caracteristici specifice SSD în secțiunea Stocare/Dispozitive de stocare. Aici aș enumera: prezentarea tipului de controller și a tipului memoriei flash.
• Introducerea unui nou benchmark pentru CPU, numit 'CPU Hash'
• Includerea unui buton în toolbar, către testul de stabilitate sistem.

Review SSD Corsair Force F60

Seria de SSD-uri Force de la Corsair este cea mai rapidă familie din oferta actuală a acestui producător. Aceste unităţi sunt echipate cu controller SandForce din familia 1200, care este cel mai rapid controller disponibil utilizatorilor amatori de performanţă maximă.

An english translation of this post can be found here.

Până nu demult preţurile pentru unităţi SSD erau prohibitive, însă incepand cu noiembrie 2010 se inregistrează un o scădere mai accentuată a preţurilor unităţilor SSD, probabil din cauză că Intel va pune pe piaţă la finele lui 2010 - începutul lui 2011 o nouă generaţie SSD.

Există o serie de avantaje pe care unităţile SSD le au faţă de hard disk-urile tradiţionale:

• Sistemul deschide aplicaţiile mai repede, din cauza timpului de acces mult mai mic. Unităţile SSD oferă acces virtual instantaneu la datele de pe el.
• Laptopurile echipate cu SSD au consum de energie mai mic, lucru care duce la creşterea autonomiei între încărcări şi la prelungirea duratei de viaţă a acumulatorilor
• Unităţile SSD sunt mai puţin susceptibile de a se defecta prin şocuri faţă de hard disk-uri. Dacă hard disk-ul unui laptop scăpat de la 1 + 1,5 metri inălţime poate fi afectat serios de şocul impactului, nu acelaşi lucru se poate spune despre unităţile de stocare SSD.

Controllerul SF-1200 oferă rate de transfer la citire de până la 285 MB/sec şi la scriere de până la 275MB/sec. În afara modelului Corsair Force F60 de 60 GB mai sunt şi modele de 120 şi 240GB. Fişa tehnică specifică:

Test 802.11g vs. 802.11n vs 802.11n Lite

Am reusit sa adun la un loc mai multe routere wireless, toate produse de Linksys, însă din generații diferite. Și cred că am făcut bine că le-am măsurat performanțele în condiții de utilizare 'casnice'. Cele trei modele despre care vorbesc sunt:

• WRT54GL, celebrul router pentru care s-au făcut firmware-uri speciale (DD-WRT, White Russian) cu capabilități ceva mai vaste decât cele din fabrică. Printre aceste capabilități aș enumera: modificarea puterii radio, modificarea ceasului procesorului din sistem, instalarea de pachete software linux (pentru arhitectura MIPS), creare de VLAN-uri, etc. Enumăr dintre capabilitățile standard ale acestui model: posibilitate de conectare la retele configurate static, cu DHCP sau cu PPPoE, conectare clienti 802.11 B/G, securizare wireless cu algoritmii WPA2/WPA/WEP, client DynDNS, server DHCP pentru reteaua locală, filtre MAC pentru clientii wireless.
• WRT120N, modelul entry-level din generația contemporană de routere comercializate în Europa (routerele linksys din familia E nu se comercializează la ora actuală în Europa), care este un router cu funcții de bază și nimic extraordinar adăugat. Diferențele majore între acest model si WRT54GL sunt: posibilitate conectare stații wireless compatibile 802.11n, antenele sunt integrate în carcasă, și implicit neorientabile, filtrare proxy/javascript. Echipamentele 802.11n care nu pot folosi decât un singur flux N la un moment dat (lucru denumit N-Lite pe alocuri) nu pot fi etichetate ca fiind certificate 802.11n, fiind necesare minim două fluxuri pentru certificare. Acestea sunt etichetate ca fiind compatibile cu 802.11n draft.
• WRT320N, modelul performant, echivalent cu E2000 din punct de vedere hardware. Acest model care poate opera pe protocoale 802.11 A/B/G/N (poate să opereze și pe 5 GHz, nu doar 2,4), opereaza cu două fluxuri de 150MBps concomitent (are certificare 802.11n, MIMO cu 2 fluxuri), conexiuni LAN gigabit. Dintre absențele notabile din inventarul acestui model aș enumera: port USB pentru stocare sau printer, antene externe orientabile, imposibilitate ajustare MTU pe porturile LAN.

Televizoare compatibile DVB-C RCS-RDS

Acest post este primul care include o lista de televizoare verificate ca fiind compatibile cu transmisiile DVB-C prin cablu de la DigiTV (RCS-RDS). Practic este o actualizare a acestei postări în care am descris modul în care se poate seta un televizor LG pentru a recepţiona digital prin cablu. Lista nu este integrală, există şi alte modele compatibile, însă care au ieşit de pe piaţă sau despre care pur şi simplu nu am aflat că ar fi compatibile. Toate aceste modele listate reprezintă o potenţială opţiune pentru cei care vor să vadă programele TV de la RCS-RDS transmise digital fără a mai achiziţiona sau închiria un al doilea decodor. O lista de canale TV care se pot receptiona digital se află aici.

Edit: Din octombrie 2013, RCS-RDS ofera posibilitatea de a folosi module CI+ cu televizorul. Am scris o postare care cuprinde lista de televizoare compatibile cu interfata CI+, care permite si vizionarea programelor codate, precum HBO sau cele din pachetul Extra. Aceleasi TV-uri pot fi folosite si pe reteaua de cablu UPC digital.

Televizoare LCD LG compatibile DVB-C

TV LCD LG 42LD450, TV LCD LG42LD420, respectiv toată familia LG xxLD4yy.
LV LCD LG 42LD650,  respectiv toată familia LG xxLD650. Caracteristici îmbunătăţite: Conector USB ver. 2 pentru redare filme DivX HD, muzică, fotografii, client CIFS (reţele Microsoft Windows), TruMotion 100 Hz, Netcast
TV LCD LG 42LD750, respectiv toată familia LG xxLD750. Caracteristici imbunătăţite: posibilitate conectare wireless, DivX HD, TruMotion 200 Hz, 2 intrări USB v2.
TV LCD LG 32LK430 (seria LK430): Full HD, TruMotion 100 Hz, player multimedia (DivX HD), Decodor DVB-C HD, senzor inteligent (ajustarea contrastului si a luminuozitatii in functie de lumina ambientala).


Televizoare LED Sony compatibile DVB-C

TV LED Sony, FullHD, KDL-32EX600, respectiv toata seria EX600, care include: ecran FullHD cu iluminare EDGE LED, Media player USB (MPEG1/MPEG4/DivX), Senzor lumina ambientala, compatibilitate DLNA, PhotoMap (afisarea pe harta a pozitiilor unde au fost preluate fotografiile).

TV LED Sony, Full HD, KDL-40BX420:  include media player USB, intrari: HDMI, VGA, RF, SCART, component, senzor lumina ambientala.

DVB-T vs DVB-C vs. HDTV

Chiar mă amuză să văd modul în care înţeleg unii ce înseamnă DVB-T, DVB-S, DVB-C şi HDTV. Am găsit pe net o postare pe un blog intitulat chiar "dvbt.ro" (imi aminteste cumva de 'dvd-r.ro') in care "se arată" care este diferenţa între DVB şi HDTV. Numai că se explică atât de slab şi eronat, încât simt nevoia să prezint lucrurile într-o lumină mai apropiată de adevăr. Citez din textul original:

Multa vreme am fost contrariar referitor la diferenta dintre DVB si HDTV.
Amandoua sunt prezentate ca “standarde de emisie tv”, HDTV a avut si o varianta analogica, DVB exista si in format MPEG-2, dar eu in continuare nu suport cand cineva ma corecteaza daca spun ca HDTV este un fel de DVB.

Concluzii: DVB si HDTV sunt standarde, definite fiecare de catre un consortiu format din multe companii (multe dintre ele fiind implicate in ambele standarde). HDTV-ul, asa cum e transmis in Romania, respecta obligatoriu principiile HDTV, dar fiind transmis digital, respecta si principiile care stau la baza DVB-T-ului.

Practic acolo se amesteca merele cu perele, făcându-se o confuzie grosolană între standardele pentru transmisii digitale de imagine şi date elaborate de consorţiul internaţional DVB şi acronimul HDTV, care este cu totul şi cu totul altă poveste.

Ce este DVB?
Consorţiul DVB are ca principală preocupare elaborarea de standarde privind transmisiile video şi de date către diverse platforme, folosindu-se diverse medii de transmisie. Echipamentele care funcţionează în baza acestor standarde poartă de obicei sigla specifică DVB.
Cele mai populare standarde de la DVB sunt:

• DVB-S (Digital Video Broadcast - Satellite) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin satelit
• DVB-T (Digital Video Broadcast - Terrestrial) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin radiofrecvenţă, pe cale aeriană
• DVB-C (Digital Video Broadcast - Cable) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin infrastructura cablu TV (CATV)

În afara acestora, mai sunt şi alte normative, aflate în diverse stadii de dezvoltare/implementare: DVB-H (handleld): pentru transmisii digitale destinate dispozitive portabile de tip hand-held, DVB-NGH (next-generation handleld), DVB-RCS - pentru transport pe protocol IP

Ce au în comun toate aceste standarde? Toate transportă fluxuri digitale care sunt folosite pentru TV, radio sau alte scopuri, exemplific cu fluxuri de pachete IP, fluxuri de date pentru upgrade firmware receivere, etc.

Formatare stick USB

M-am întâlnit recent cu o situatie aparte. După o încercare eşuată de a instala pe un stick USB o imagine de sistem de operare, respectivul stick era identificat de Windows ca având mărimea de ordinul mega-bytes, deşi mărimea reală a acestuia era de 1 GByte.
Bon... cum sa fac încât stick-ul să aibă din nou mărimea originală?
Probabil că trebuie o formatare... zis şi facut, am încercat formatarea, dar m-am lovit de aceeaşi problemă: utilitarul de formatare din Windows nu mă lasă să creez un sistem de fişiere decât de aceeaşi mărime, de ordinul megabytes.
Hmm... Cum sa-l rezolv? Aveam la îndemână varianta umplerii cu zero-uri folosind linux şi utilitarul dd, sau  procedura de creare de medii boot-abile pe Windows™ documentata de Microsoft®. Pentru că nu am dorit să instalez linux doar pentru atât, am folosit procedura de la Microsoft, şi utilitarul diskpart.
Iată ce trebuie facut pentru asta:

• se deschide un prompt comandă (command prompt), cu privilegii de administrator
• se deschide utilitarul diskpart

C:\>diskpart.exe

• se listează discurile prezente în sistem şi se identifică cel pe care se intentioneaza operarea

Diskpart>list disk

Diskpart>select disk 1

Diskpart>detail disk

• se curăţă informaţiile referitoare la partiţionare existente pe acest disc

Diskpart>clean

• se crează o singură partiţie, care se marcheaza ca 'primary'

Diskpart>create partition primary

• se marchează partiţia ca 'active' daca discul urmează să fie făcut boot-abil

Diskpart>active

• se formateaza sistemul de fisiere

Diskpart>format fs=ntfs quick

sau

Diskpart>format fs=fat32 quick

Parametrul 'quick' este optional, trebuie omis daca se doreste verificarea in detaliu a suportului de memorie.
Dacă se doreşte accesarea imediată a stick-ului, mai trebuie asociată o literă volumului nou creat:

Diskpart>assign

După care se poate părăsi utilitarul:

Diskpart>exit

GPS... pentru PC, telefon, camera foto? Sau pentru toate?

Determinarea poziției curente folosind receptoare GPS nu e ceva neobișnuit în zilele astea, in tot felul de scopuri: realizarea hărților, navigare, sisteme de alarmă, marcare poziției în fotografii, etc. Dintre aparatele pe care le dețin, până de curând, singurul echipat cu receptor GPS era un telefon Sony Ericsson C905. Receptorul respectiv funcționează binișor, cel puțin în calitate de element suplimentar pe un telefon, utilizat ocazional. Însă insficient de rapid și de precis, față de cât ar avea nevoie o aplicație pentru navigație, și din acest motiv am început să caut modele de receptoare GPS cu conectivitate Bluetooth™.

Royaltek Bluetooth GPS/Logger RBT 2300

După ce am evaluat mai multe oferte de receptor GPS autohtone, cât și externe, am ales un receptor GPS cu Bluetooth™ disponibil pe situl amazon.co.uk, și anume modelul Royaltek RBT2300 Logger.
Decizia mea a fost bazată pe următoarele criterii: rapiditate și compatibilitate, ambele date de celebrul chipset Sirf Star III. Multe receptoare GPS contemporane au la bază chipset-uri capabile de a urmări concomitent un număr foarte mare de sateliți, însă am preferat să merg pe o cale bătută. Acelasi chipset se regăsește și în alte module receptoare GPS, respectiv ca parte componentă integrată în sistemele într-un chip (system-on-chip) Atlas. Aceste system-on-chip sunt folosite din ce mai des în sistemele de navigație auto cu funcții complexe.

eMag returneaza 5% din valoarea facturii!

De pe 1 iulie s-a modificat valoarea taxei pe valoare adăugată, crescând cu 5%. Avem însă şi veşti bune, eMag a iniţiat o campanie promoţionala prin care clienţii pot beneficia de 5% din valoarea achitată pentru cumpărăturile făcute în luna iulie. Vezi toate detaliile aici.