DVB-T vs DVB-C vs. HDTV

Chiar mă amuză să văd modul în care înţeleg unii ce înseamnă DVB-T, DVB-S, DVB-C şi HDTV. Am găsit pe net o postare pe un blog intitulat chiar "dvbt.ro" (imi aminteste cumva de 'dvd-r.ro') in care "se arată" care este diferenţa între DVB şi HDTV. Numai că se explică atât de slab şi eronat, încât simt nevoia să prezint lucrurile într-o lumină mai apropiată de adevăr. Citez din textul original:

Multa vreme am fost contrariar referitor la diferenta dintre DVB si HDTV.
Amandoua sunt prezentate ca “standarde de emisie tv”, HDTV a avut si o varianta analogica, DVB exista si in format MPEG-2, dar eu in continuare nu suport cand cineva ma corecteaza daca spun ca HDTV este un fel de DVB.

Concluzii: DVB si HDTV sunt standarde, definite fiecare de catre un consortiu format din multe companii (multe dintre ele fiind implicate in ambele standarde). HDTV-ul, asa cum e transmis in Romania, respecta obligatoriu principiile HDTV, dar fiind transmis digital, respecta si principiile care stau la baza DVB-T-ului.

Practic acolo se amesteca merele cu perele, făcându-se o confuzie grosolană între standardele pentru transmisii digitale de imagine şi date elaborate de consorţiul internaţional DVB şi acronimul HDTV, care este cu totul şi cu totul altă poveste.

Ce este DVB?
Consorţiul DVB are ca principală preocupare elaborarea de standarde privind transmisiile video şi de date către diverse platforme, folosindu-se diverse medii de transmisie. Echipamentele care funcţionează în baza acestor standarde poartă de obicei sigla specifică DVB.
Cele mai populare standarde de la DVB sunt:

• DVB-S (Digital Video Broadcast - Satellite) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin satelit
• DVB-T (Digital Video Broadcast - Terrestrial) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin radiofrecvenţă, pe cale aeriană
• DVB-C (Digital Video Broadcast - Cable) - standardul de transmitere a programelor TV/radio/alte fluxuri de date prin infrastructura cablu TV (CATV)

În afara acestora, mai sunt şi alte normative, aflate în diverse stadii de dezvoltare/implementare: DVB-H (handleld): pentru transmisii digitale destinate dispozitive portabile de tip hand-held, DVB-NGH (next-generation handleld), DVB-RCS - pentru transport pe protocol IP

Ce au în comun toate aceste standarde? Toate transportă fluxuri digitale care sunt folosite pentru TV, radio sau alte scopuri, exemplific cu fluxuri de pachete IP, fluxuri de date pentru upgrade firmware receivere, etc.


Ce este HDTV?
Când se vorbeşte despre HDTV se face referire strict la transmisii TV de înaltă definiţie. Vizualizarea unui film pe playerul BluRay este de obicei la înaltă definiţie (HD), însă cu siguranţă nu este HDTV, din cauza absenţei componentei TV. HDTV este acronim de la High Definition Television. Imaginile de înaltă definiţie conţin de  la 2,2 până la de 5 ori mai multe puncte pe imagine faţă de rezoluţia DVD în format PAL, 720 x 576.
Sistemele HDTV timpurii foloseau transmisii analogice şi calitatea semnalului era afectată de distanţa până la receptor, acest tip de problemă fiind specific sistemelor analogice. Însă introducerea standardelor DVB a rezolvat problema pierderii calităţii pe distanţe mari, eliminând componenta analogică de pe aceste segmentele (staţie terestra - satelit - receptor).

Fluxul audio-video de la staţia de emisie este compresat conform unui anumit standard la staţia de emisie, iar la receptor este decompresat. Se pot găsi explicaţii mai detaliate privind transmisiile DVB aici. În prezent se folosesc următoarele standarde pentru compresia sunetului şi a imaginii:

• MPEG2/MPEG4-H264 pentru fluxurile video
• MPEG/AC3 pentru unele fluxuri audio

Din cauza necesarului mare de flux digital (bit stream), programele HD au unele limitări privind transmisia pe standard DVB. Maximul de cadre pe secundă pe care le poate avea un program TV transmis prin DVB este de 25 pentru rezoluţia 1920x1080 în mod progresiv, sau 50 în mod întreseţut.

Concluziile sunt:

1. DVB nu este HDTV. Însă DVB poate fi folosit ca standard de transport pentru HDTV, cât şi pentru DTV (TV digital la rezoluţie standard, SD). Unele TV-uri echipate cu DVB-T nu pot recepţiona HDTV.
2. DVB nu este egal intotdeauna cu DVB. DVB-T permite recepţia programelor transmise prin aer, DVB-C prin cablu, DVB-S prin satelit. Cu o menţiune: nu tot ce se transmite prin cablu este musai DVB-C. Unele staţii de retransmisie pot folosi DVB-T pentru compatibilitate

Referinţe: Wikipedia, DVB