Ai un stick USB sau o cartelă SD şi doreşti să afli cât de repede funcţionează. Sau poate că suspectezi că are defecţiuni şi doreşti să infirmi această ipoteză.
La elucidarea acestui mister poate ajuta un program de diagnostic pentru memorii de tip flash. Există câteva programe freeware care permit citirea memoriilor de tip flash (dar nu numai), prin scriere/citire în mai multe moduri: la nivel fizic sau la nivel de fişier, atât citire cât şi scriere.
Orice dispozitiv electronic portabil are nevoie de energie. Vedem asta în ceasuri, aparate radio, telefoane, aparate foto și multe alte dispozitive. Uneori folosim elemente de unică folosință pe bază de zinc-carbon, care au prostul obicei de "a curge" când se consumă. Alteori, pentru a evita curgerea specifică bateriilor cu zinc și pentru a avea disponibilă o capacitate mai mare folosim bateriile alcaline, mai scumpe, însă care au și avantajul de a rezista foarte mult timp fără a pierde semnificativ din energie. Iar atunci când costurile sunt importante, folosim acumulatori reîncărcabili, cu tehnologie NiMH (Nickel-Metal Hydride) sau cu litiu.
De ce Eneloop?
Acumulatorii în format R6/AA pe bază de NiMH sunt la ora actuală cel mai popular format de acumulatori folosit în aparate radio de mici dimensiuni, jucării, camere foto și blițuri. Însă cele mai multe variante disponibile pe piață au câteva slăbiciuni comune: efectul de memorie, datorită căruia acumulatorul pierde din capacitatea utilizabilă odată cu trecerea timpului dacă nu este descărcat complet, respectiv o rată de autodescărcare ridicată. Acumulatorii NiMH tipici pierd 20% din capacitate în primele 24 ore după încărcare, iar ulterior pot pierde până la 4% din capacitate pe săptămână. Cu alte cuvinte, un acumulator NiMH poate pierde jumătate din capacitate într-o lună după încărcare.
În 2005, Sanyo a revoluționat tehnologia acumulatorilor de tip NiMH, introducând o variantă cu rată de auto-descărcare foarte scăzută. Numele acumulatorilor Sanyo care implementează această tehnologie este "Eneloop", însă este posibil să se regăsească în alte părți cu numele "LSD NiMH". LSD reprezintă abreviere de la "Low Self-Discharge". Costul ratei scăzute de descărcare este de aproximativ 20% din capacitatea care s-ar putea obține într-un acumulator pe baza tehnologiei clasice, însă la trei ani după încărcare acumulatorii încă pot oferi până la 75% din energia maximă.
Ce avantaje aduce Eneloop?
nu este necesară încărcarea imediat înaintea utilizării
acumulatorii pot fi depozitati sau nefolosiți mult timp, având disponibilă o parte foarte mare din energie, comparativ cu acumulatorii NiMH tradiționali
Sanyo produce în prezent trei variante de acumulatori LSD: Eneloop standard, Eneloop lite și Eneloop XX. Diferențele dintre acestea constau în capacitatea maximă, numărul maxim de reîncărcări, dar și rata de auto/descărcare. Dacă varianta standard poate accepta până la 1500 de reîncărcări și are capacitatea de 2000mAh, varianta 'lite' are capacitatea de doar 1000mAh, însă numărul de cicli de reîncărcare poate ajunge până la 2000. Pentru amatorii de puteri mari, Eneloop XX oferă o capacitate de până la 2500 mAh, însă aceasta vine impreună cu o ușoară creștere a ratei de auto-descărcare (se ajunge la 75% din putere după un an în loc de 3).
Și cum aveam nevoie de un set de 4 acumulatori pentru un bliț Metz 50 AF-1, am achiziționat de la un magazin un set de 4 acumulatori Eneloop XX, de capacitate 2500mAh, pachet împreună cu încărcător model NC-MQR06W. Am ales marca Sanyo deoarece eram foarte mulțumit de fiabiliatea unui set mai vechi de acumulatori de la același producător.
Ei bine, pe noii acumulatori deocamdată i-am descărcat o singură dată, însă abia după ce am făcut peste 300 de fotografii cu blițul, iar asta în condițiile în care subiectele pentru fotografiere erau la distanță.
În videoclipul de mai jos, am folosit acumulatorii Eneloop XX impreună cu blițul Metz 50 AF-1, un bliț puternic cu număr ghid 50. Se poate vedea cât timp mult timp durează reîncărcarea blițului Metz 50 AF-1 între descărcări de putere maximă, jumătate, respectiv un sfert din puterea maximă. Am folosit modul de setare manuală și descărcarea cu ajutorul butonului de pe bliț. Indicatorul verde se reaprinde atunci când flash-ul este disponibil pentru următoarea descărcare/iluminare.
Dacă vi se par puțini cei 2000 mAh din acumulatorii eneloop standard, comparat cu alți acumulatori de 2500 sau 2700mAh, și care se vând la preț apropiat, eu v-aș propune să vă mai gândiți o dată. Dacă acumulatorii NiMH clasici sunt folosiți în primele 24 de ore de după încărcare, poate că așa s-ar putea folosi la capacitate maximă și doar așa pot fi în avantaj. O altă situație unde sunt necesari acumulatori de capacitate mare sunt aplicațiile care necesită un curent foarte mare.
Însă dacă între încărcare și utilizare (sau la utilizare cu pauze lungi), acumulatorii LSD eneloop sunt mult mai eficienți și mai puțin incomozi, pentru că știi că te poți baza pe o cantitate mare de energie.
Alte persoane își pot face griji că acumulatorii Eneloop XX nu oferă curent destul de mare. Clipul de mai devreme arată ce se poate face cu respectivul model de flash.
Intr-o postare anterioara vorbeam despre un test pe care l-am facut pe cateva carduri SD(HC) din diverse generatii si despre ce inseamna clasele in care sunt incadrate unele carduri SD. De atunci pana acum au aparut unele schimbari in ceea ce priveste stocarea pe carduri SD, cum ar fi aparitia unei noi generatii a standardului SD, ajuns acum la versiunea 3.0.1. Acesta defineste o noua interfata pentru carduri (UHS, Ultra High Speed) si un nou sistem de clasificare. Noile clase ´Ultra´ mai pot folosi simbolul C in care se precizeaza clasa, caruia i se adauga un simbol U, care in interior are o cifra reprezentand incadrarea in standardul UHS.
Datorita capacitatii mari de stocare, sistemul de fisiere folosit pe majoritatea cardurilor UHS este exFAT, care permite marimi de pana la 2TB/card. Ratele de transfer tipice ale acestor noi carduri pot depasi frecvent 30 - 60 MB/s.
Card SDHC Serioux 8 GB Class 10
Clasa 1 UHS (U1) este in linii mari echivalenta cu clasa 10 (C10) conform sistemelor anterioare de clasificare. Acest lucru inseamna ca producatorul garanteaza o viteza minima de scriere de 10 MB/secunda, chiar daca valorile tipice la care poate ajunge viteza de scriere/citire sunt mult mai mari.
Pentru ca am intrat in posesia unui card SDHC Serioux de 8GB, clasa 10, am sa prezint ratele de transfer la care poate opera acesta, testate cu utilitarul Crystal Diskmark, versiunea 3.0.1, 32 bit. Cititorul de carduri este cel integrat in laptopul meu HP. Am inclus, pentru comparatie, si rata de transfer pe care o poate obtine vechiul meu card Transcend, class 10, tot de 8 GB, dupa aproape un an de utilizare. In acest timp cardul Transcend a functionat ireprosabil, timp in care m-a ajutat sa capturez mai bine de cateva zeci de mii de fotografii cu ajutorul camerei foto compacte Panasonic LX5.
Iata rezultatele testului:
Rata de transfer card SDHC Serioux 8 GB Class 10
Rata de transfer card SDHC Transcend 8 GB Class 10
Dupa cum se observa, cardul Serioux SDHC 8 GB Class 10 ofera rate de transfer mai ridicate, comparabile cu cele ale cardului SDHC Lexar Class 6, insa la un pret ceva mai rezonabil. Timpul va arata daca acest card are fiabilitatea comparabila cu alte marci mai populare.
Edit: pentru testele acestui card, facute pe un card reader mai rapid, vedeti aceasta postare.
Despre camera foto Panasonic LX5 am mai vorbit pe blog intr-o mică prezentare, acum am să prezint diferențele pe care le-am observat între aceasta și alte camere foto.
Când vorbeam despre LX5 cu diverși cunoscuți, prima întrebare care îmi era adresată era: "Câți megapixeli are?", fiind urmată la scurt timp de "Ce zoom face?". Evident, nici una dintre aceste caracteristici ale lui LX5 nu se ridică la valori care să atragă atenția, însă urmează să demonstrez că nu întotdeauna megapixelii reflectă calitatea tehnică a unei poze. E adevărat, pentru o cameră foto compactă este de preferat să poată produce mărire la nivel optic a imaginii de măcar 4-6 ori, însă experiența personală mi-a arătat că fotografiile făcute de mine cu factor de mărire mai mare de 4 sunt rare, aproximativ 1/3000 imagini.
Cine sunt competitorii
Primul este Panasonic LX5, o cameră foto compactă cu performanțe excelente, care oferă funcționalitate întâlnită în mod tradițional pe camerele DSLR. Are posibilitatea de a opera în modurile P/A/S/M (Program AE / Aperture priority / Shutter priority / Manual), este echipată cu un senzor CCD de 1/1.63", obiectiv cu deschidere F2.0 (cu distanta focala 24mm, echivalent 35mm), salvare RAW, hot-shoe pentru bliț digital compatibil Four Thirds ™, etc.Conform sitului Panasonic, această cameră este clasificată ca fiind "Advanced Creative"
Al doilea competitor este Panasonic TZ7, o cameră compactă trecută de prima tinerețe, dat fiind faptul că nu se mai găsește în magazine, locul acesteia fiind luat de modelele TZ8 / TZ10 / TZ18 și urmează în luna martie modelul TZ20, cu zoom optic 16x si deschidere F3.3 senzor MOS, GPS și înregistrare video Full-HD. TZ7 este echipată cu un senzor de 1/2.33" și 12 megapixeli, mărire optică 12x, filmare HD 720, obiectiv cu deschidere F3.3 la zoom 1x (echivalent 35 mm = 25mm).
Mai jos sunt câteva cadre fotografiate cu cele două camere Panasonic
Mostră foto Panasonic LX5, mod P, ISO 80, F4.0, 1/800s
Mostră foto Panasonic TZ7, mod P, ISO 80, F5.6, 1/500s
Cine are o cameră foto sau video știe că are nevoie și de un suport de memorie pe care să salveze fotografiile. Întrebarea care se pune este: care card de memorie este cel mai potrivit? Și este pe deplin justificată o asemenea întrebare, într-o piață cu o multitudine de producători și de sortimente. La toate astea se mai adaugă câteva aspecte: deși se produc carduri pentru toate gusturile, nu toate sunt egale, chiar dacă sunt etichetate similar. Și chiar dacă știm ce se produce, știm ce se potrivește cel mai bine cu camera foto/video, însă ceea ce ajunge în magazinele locale este adesea "în urmă". Spre exemplificare, n-am reușit să găsesc un card de clasa 10 într-un magazin local al retailer-ului Altex.
În continuare, voi scrie despre cardurile de memorie SDHC, formatul cel mai popular la ora actuală în domeniul camerelor foto și video din clasa 'consumator'.
Deși, în general, camerele foto sunt achiziționate impreună cu un card oferit 'gratuit' de vânzător, mai sunt situații când anumiți utilizatori doresc să-și achiziționeze încă o cartelă de memorie, din varii motive. Cel mai frecvent este: 'Vreau să nu-mi țin toate pozele pe o singură cartelă!', alteori motivul este viteza de transfer prea scăzută a cardului actual, care nu reușește să scrie cât de repede se cere fotografiile capturate în rafală de camere foto compacte performante, în format RAW. Și intrebările care apare sunt: "Ce card SDHC să-mi iau? De ce costă Lexar Professional clasa 6 de peste 3 ori mai mult decât Transcend clasa 10?".
Ei bine, am reușit să găsesc câteva explicații în acest sens, și anume că
