Routerul wireless - alegere, optimizare

Routerele wireless fac de multa vreme parte din elementele omniprezente din rețeaua de acasă, de la muncă, de la hotel sau de la vila în care ne cazăm în vacanțe. Însă adesea performanța rețelei wireless nu se ridică la nivelul așteptărilor, generând experiențe neplăcute în timpul unor activități cu trafic de rețea ridicat, precum vizionarea de clipuri pe YouTube, uneori și pentru activități simple, ca navigarea pe web.

Logo-ul WiFi

În această postare voi încerca să nu intru peste măsură în detalieri sau specificații, le veți găsi pe paginile producătorilor sau în magazine. Elementele cheie pe care le voi prezenta sunt caracteristicile care trebuiesc urmărite și care diferențiază un router wireless ieftin de unul scump, plus câteva ponturi pentru a obține maximum de performanță de la acestea.

Frecvențele de operare și standardele implementate pe routere wireless

Ca multe alte dispozitive destinate uzului "liber", routerele wireless operează în benzile de frecvență 2,4 GHz și/sau 5 GHz. Majoritatea routerelor ieftine operează doar în banda de 2,4 GHz în standardele 802.11 b/g/n, iar modelele mai avansate pot opera în 5 GHz în standard 802.11a/n. Dacă locuiți într-o zonă unde nu sunt vecini care să producă interferențe, utilizarea unui router care operează exclusiv în banda de 2,4 GHz nu ar trebui să pună probleme, însă în zonele aglomerate e preferabil să puteți alege dintr-un număr mai mare de canale, inclusiv din banda de 5 GHz.
Concret, un router ieftin construit doar pentru 802.11g/n poate suferi din cauza interferențelor, în timp ce un model care poate opera concurent în banda de 5GHz cu 2,4 GHz are de unde să folosească mai multe canale de frecvență libere. Totuși, trebuie reținut că atât routerul cât și echipamentele conectate trebuie să poată opera în banda de frecvență aleasă şi că unele routere dual-band pot opera doar într-o singură bandă de frecvenţe la un moment dat.
Sunt câteva lucruri de spus şi despre conexiunea prin cablu, porturile LAN sau WAN. O mare parte din routerele ieftine folosesc conexiuni de 100 Mbps, iar modelele performante sunt echipate cu conexiuni gigabit. Totuşi, chiar dacă în teorie este posibil ca pe un port gigabit să se poată face trafic cu 1000 Mbps, traficul care trece dinspre internet către LAN (sau invers) este întotdeauna intermediat de procesor, motiv pentru care rata de forwarding este adesea mai mică decât viteza maximă teoretică a respectivei conexiuni.

Cele mai importante lucruri pe care trebuie să nu le uitați atunci când achiziționați un router wireless

#1 Locul optim de amplasare a routerului

Undele electromagnetice în banda de 2,4 și 5 GHz au caracteristici de propagare care sunt influențate de obstacole vizibile, în special elemente cu umiditate ridicată (exemplu: frunziș de arbori, vegetație densă) sau elemente metalice metalice (exemplu: grile de armatura din pereții apartamentelor). Cu cât frecvența este mai ridicată, nivelul de atenuare în asemenea obstacole crește, fiind posibil ca la o distanță de 50 metri de router să funcționeze impecabil o conexiune fără fir pe 2,4 GHz, dar să funcționeze dezastruos pe banda de 5 GHz.

Se merită un mic overclock?

Ei bine... depinde de aplicaţie. Pentru un utilizator obişnuit al unui PC de clasă medie, utilizarea CPU este în general sub 5% mai mult de 90% din timpul de utilizare. Mă refer aici la PC-urile folosite în scop profesional şi chiar şi cele pentru uz casnic / multimedia. Cei care pot folosi puterea de procesare a CPU sunt utilizatorii care se ocupă de prelucrări video, pentru care întârzierea activităţilor poate însemna că vor avea încasări mai mici.
O alta categorie de utilizatori o reprezintă gamerii, care vor sa scoată cat mai multe frame-uri din jucăriile pe care le deţin. Că acele jucării sunt de clasă 'entuziast/gamer' sau nu, e alta poveste. De obicei, gamerul român are la dispoziţie un PC construit în jurul unui buget care adesea nu-i permite să se apropie de categoria 'entuziast', aşa ca e nevoit sa recurgă la OC pentru a-i merge mai bine jocurile.


Cum se overclockeaza CPU?

De obicei se face prin mărirea FSB/BCLK, plus ceva tuning la temporizările memoriei şi la tensiunile de alimentare. Pentru că puterea consumata de CPU creşte foarte mult, este necesar ca si puterea termica disipată prin cooler să crească, ceea ce implica necesitatea achiziţionării unui cooler CPU mai bun şi/sau instalarea unor ventilatoare suplimentare. Peste astea, necesarul mărit de energie poate implica necesitatea achiziţionarii unei surse mai potente şi stabile. Şi toate astea nu se pot face fără sprijin din partea BIOS-ului/uEFI-ului din placa de bază, acesta trebuie să permita 'acordul fin' pentru mai multi parametri. Exceptie de la acest lucru sunt procesoarele care permit overclock-area fără ajustarea FSB/BCLK, mai exact Intel seriile K/Extreme Edition şi AMD seriile BE (Black Edition).


Cât costă toată afacerea asta?

Adunate, aceste 'suplimentări' necesare duc la creşterea costului platformei cu:

• ~ 150 RON pentru un cooler CPU
• 200 - 500 RON pentru o placă de baza mai competentă, care permite o răcire mai bună şi ajustarea mai fină a parametrilor
• 50 - 200 RON pentru un CPU cu multiplicator deblocat
• ~ 200 RON pentru o sursă bună
• 150 pentru ventilatoare

Costul total al platformei creşte cu aproximativ 1000 RON, faţă de un PC obişnuit. Această diferenţă de bani se poate folosi cu succes pentru achziţia unui CPU care ofera performanţe mai mari NATIV, insă ceva mai scazute decât se pot obţine prin OC.


Care este câştigul real de performanţă

Câştigul tipic de performanţă obtinut doar prin overclock-area CPU este de +20 +50% putere de procesare. Deşi acest avantaj se poate reflecta într-un timp de răspuns mai mic din partea PC-ului, nu are cum sa fie exploatat eficient decât de... cei care fac editări video. În afara aplicaţiilor de editare/codare video, doar cateva jocuri reusesc să 'scoata untul' din procesoare, enumar aici 'Lost planet' şi 'Resident Evil'. Alte jocuri sunt limitate de subsistemul grafic mult înainte de a fi limitate de un CPU contemporan de clasa medie. Exprimat in 'FPS', câştigul mediu pe care îl aduce overclockarea CPU cu 20% este minor, sub 3%.

Totuşi, gamerii pot obţine avantaje mult mai serioase overclockând subsistemul grafic. Costurile sunt ceva mai scăzute, fiind necesare ventilaţie şi sursa de alimentare bune. Astfel, prin OC-area plăcii video cu 20%, cresterea ratei de frame-uri creşte în masură proporţională cu nivelul de overclock, cu foarte puţine excepţii.

Concluzia este că de overclock-area CPU pot beneficia:

• unele jocuri, relativ puţine la număr
• profesioniştii care activează în domeniul procesării video
  

De overclock-area GPU pot beneficia toţi gamerii, într-o măsură mai mare decât ar beneficia overclockând CPU.

Program gratuit pentru defragmentare disc - Auslogics disk defrag

Despre defragmentarea fișierelor

Una dintre activitățile adesea omise, dar care pot oferi un câștig considerabil de performanță este defragmentarea hard disk-ului. Defragmentarea fișierelor este necesară deoarece, pe masură ce hard disk-ul se încarcă cu date, acestea nu mai pot fi dispuse pe zone continue de pe disc, ci sunt împraștiate în diverse arii. Ținând cont că timpul de acces este factorul care penalizează cel mai mult performanța unui hard disk, rezultă că defragmentarea fișierelor de pe hard disk poate oferi un spor de performanță apreciabil.



Programe pentru defragmentare


Foarte multe persoane adoră programele gratuite. Una e să dai 30 de dolari pe un program, alta e să obții gratuit un program cu funcționalitate comparabilă. Utilitarele de defragmentare incluse in Windows XP si Vista au probleme lor: Disk defragmenter inclus în Windows XP necesita privilegii de administrator pentru execuție (lucru care poate deranja pe unii administratori de rețea), și foarte rar execută complet defragmentarea. Versiunea inclusă în Vista aduce și o îmbunătățire, execuția defragmentării poate fi automatizată, fără a mai necesita intervenția utilizatorului, dar aduce și un inconvenient: rata de transfer a datelor este limitată, pentru a nu incomoda vizibil execuția altor programe care fac scrieri/citiri pe disc. Mai multe firme oferă programe complementare pentru defragmentare. Unul dintre ele este gratuit,


Auslogics Disk Defrag

Am dat peste numele "Auslogics" întâmplător, pe net. Programul este disponibil atât în varianta standard, care se instalează pe hard disk, dar și în variantă portabilă, care se poate copia și executa de pe un CD/DVD/stick. Interfața cu utilizatorul este cât se poate de simplă. Sunt vizibile partițiile din sistem, casetele unde se poate selecta ce partiții vor fi defragmentate, o grilă unde urmează a se afișa gradul de fragmentare și aria unde se lucrează. Este prezentă și o casetă care indică programului să inițieze închiderea sistemlui după finalizarea defragmentării.


După click pe butonul 'Defrag', se efectuează analiza stării actuale de fragmentare

După care începe defragmentarea propriu-zisă


apoi începe operația propriu-zisă de defragmentare. Este prezentă legenda care arată semnificatia culorilor din grilă.
După terminarea operației, sunt prezentate rezultatele defragmentării intr-o fereastră.


Setările programului permit specificarea nivelului de prioritate, lucru care compensează rata scăzută de transfer a programului inclus cu Vista.


Un aspect foarte important este că programul suportă execuția programată cu "Task scheduler" și/sau pornire din linie de comandă, lucru care poate rezolva problema defragmentării acolo unde utilizatorii nu au privilegiu de administrator. Un alt aspect, destul de important: nicăieri nu am găsit vreo restricție privind utilizarea programului în medii comerciale, ceea ce îl face foarte atractiv și pentru mediul "business".


Mai multe informații puteți găsi pe situl Auslogics. Tot de acolo puteți să descărcați ultima versiune.