nVidia SLI, acum şi pentru AMD

În 1998, SLI era introdus de 3DFx pe aceleratoarele grafice VooDoo2, pentru a permite mărirea performanţei grafice a jocurilor. În forma iniţială, acronimul SLI provenea de la expresia Scan Line Interleave. Această metodă de mărire a performanţei grafice nu a avut un succes răsunator, chiar dacă în vremea respectivă jucătorii înrăiţi au considerat SLI ca fiind configuraţia pentru jucători.
În timp, 3DFx a fost achiziţionată de nVidia, iar simbolul SLI a ieşit din lumina reflectoarelor până în 2004, anul în care nVidia reintroduce SLI ca acronim pentru Scalable Link Interface, tehnologie dezvoltată pentru combinarea puterii grafice a două sau mai multe adaptoare grafice PCI Express.


Metode de randare folosite de SLI

• Split Frame Rendering (SFR) - Fiecare placă video randează câte o parte a scenei. Într-o configuraţie cu două plăci grafice SLI, una dintre plăci randează jumătatea superioară a scenei, cealaltă placă video randează jumătatea inferioară. Această metodă are dezavantajul că una dintre plăci poate prelua activităţi mai simple (ex: randare cer) iar cealaltă activităţi mai complexe (ex: randare vegetaţie), acest lucru poate duce la o utilizare neechilibrată a plăcilor care intră în componenţa SLI.
• Alternate Frame Rendering (AFR) - În această metodă, una dintre plăcile video randează cadrele pare, cealaltă placă randează cadrele impare. Astfel se poate obţine o mărire de performanţă de până la 1,9 ori faţă de o configuraţie cu o singură placă.
• SLI Antialiasing - Fiecare placă se ocupă de realizarea unei părţi din anti-aliasing (ex: stanga + sus, dreapta + jos), fiind astfel posibil să se obţină imagini de o calitate mai bună. Avantajul de performanţă nu este acelaşi ca în metoda AFR, însă calitatea imaginii este mult mai bună.

Sisteme compatibile SLI

nVidia a permis utilizarea SLI doar pe sisteme care satisfac anumite criterii de performanţă. Sistemele care permit configuraţii SLI cu mai mult de două plăci grafice necesită prezenţa pe placa de bază a unui un bridge PCI Express, NF200. În afara acestei limitări hardware, driverele nVidia nu activează SLI decât pentru plăcile de bază pentru care s-a achiziţionat licenţa de către producător. Licenţa SLI costa producătorii aproximativ 5 USD per placă de bază.



Iniţial nVidia permitea realizarea de configuraţii SLI doar pe sisteme realizate cu chipset nVidia. Ulterior, nVidia a renunţat la dezvoltarea de noi chipseturi pentru procesoare Intel, însă a permis companiei Intel să licenţieze SLI pentru unele plăci de bază realizate cu chipsetul cu nume de cod Tylersburg (X58) şi SkullTrail.


nVidia SLI şi AMD

nVidia şi ATI au fost competitori pe segmentul grafic dinainte de anul 2000. Pe segmentul de chipseturi, a existat competiţie suficientă vreme între AMD şi nVidia. În tot acest timp, nici un chipset produs de AMD nu a fost licenţiat pentru SLI, până în prezent. nVidia a invocat permanent 'performanţa platformei' ca fiind motiv principal pentru care nu permite rularea în mod SLI pe plăci cu chipset AMD. Asta în contextul în care au existat sisteme care conţineau plăci video nVidia 8400 care puteau rula în mod SLI hibrid cu cipul video integrat în placa de bază. Ori se ştie foarte bine că asemenea configuraţii nu pot oferi performanţe uimitoare.

Acest lucru pare să se schimbe odată cu lansarea chipseturilor 990FX, 990X şi 970 de către AMD, după cum declară Tom Petersen (director marketing nVidia) pe blogul nVidia. În lista de producători care vor oferi SLI pe plăci echipate cu chipseturi de la AMD se enumeră Asus, Gigabyte, ASRock şi MSI. Aceste noi chipseturi sunt companionul noii serii de procesoare AMD, care are numele de cod Bulldozer.
Acest lucru nu poate fi decât un pas înainte, oferind o paletă de opţiuni mai largă celor care vor să construiască o platformă SLI.
Happy gaming!