AIDA64, utilitarul de diagnostic si benchmark de la FinalWire, a fost actualizat. Versiunea curenta este 2.20, care aduce urmatoarele noutati:
Test de stress GPGPU OpenCL. Acest test produce o incarcare ridicata a sistemului, atat GPU cat si CPU, deoarece OpenCL poate rula virtual pe orice resursa de tip procesor. In asemenea conditii, consumul de energie al sistemului poate ajunge la nivele maxime, la fel ca si temperaturile.
Suport pentru noile procesoare Atom (familia Cedarview)
Suport pentru noile APU Intel Core "Ivy Bridge" si chipseturile Intel seria 7
Suport pentru ACPI 5.0 si OpenCL 1.2
Informatii despre GPU-urile AMD Radeon HD 7970 si nVidia Geforce GT 640.
Detinatorii de licenta pentru versiunea anterioara (Everest) inca pot face upgrade la AIDA64, la un pret mai mic decat cel de lista pentru noi achizitii.
In urma cu un an, dupa ce am citit si ras-citit review-urile de pe net si am vazut de nenumarate ori diverse poze esantion facute cu Panasonic LX5, am decis ca aceasta camera compacta ofera suficienta performanta pentru a acoperi nevoile mele, eu fiind o persoana care face fotografii in timpul liber, la nivel amatoricesc. Obiectivul Leica Vario Summicron, impreuna cu firmware-ul din camera produc imagini cu un nivel insesizabil de distorsiuni si aberatii cromatice.
Dupa un an de utilizare, timp in care am mai deprins cateva aspecte privind fotografierea, am observat ca aceasta camera foto, de top dealtfel, are anumite limitari specifice camerelor compacte, mai exact este foarte dificil de controlat profunzimea campului (depth of field, DOF). In rest, totul este absolut decent la Panasonic LX5, imaginile produse sunt de o claritate excelenta, si au contrast si balanta de culoare potrivite foarte bine cu scena reala. Faptul ca la sensibilitate ISO mai mare de 400 incepe sa produca zgomot este compensat cu brio de deschiderea larga a obiectivului, care reuseste sa opereze la un impresionant F/2.0 in mod wide si F/3.3 in capatul tele, fiind rare situatiile in care chiar e necesara ridicarea ISO peste 400. Stabilizatorul optic integrat in obiectiv reuseste sa isi faca treaba chiar si in conditii de iluminare extrem de slaba, fiind posibil sa fac fotografii cu camera in mana chiar si noaptea, cu temporizare 1/15 secunde sau chiar si mai lenta.
Panasonic LX5 are o tendinta de supra-expunere in scene intunecate, lucru care este usor corectabil ajustand expunerea. Faptul ca pe aceasta camera pot folosi 4 ‘seturi de setari’ (profile camera, setari custom) mi-au permis sa pot face rapid, in conditii de iluminare dificila, fotografii cu blitzul alternat cu fotografii fara blitz. Am mentionat acest lucru deoarece majoritatea camerelor entry-level (chiar si unele DSLR/SLT) pot folosi la un moment dat doar o singura setare de balanta de alb. Iluminarea dificila, combinata cu balanta de alb manual si fotografiere alternativa cu si fara blit implica ori incetinirea fotografului, atat timp cat pe camera nu se pot face rapid schimbari de setari multiple.
Integrarea in camera a functiei de corectie automata a aberatiilor cromatice si a distorsiunilor nu face decat sa reduca timpul de post-procesare utilizatorilor de Panasonic LX5, fiind foarte rare situatiile in care fotografiile produse de aceasta camera necesita corectie.
De ce o compacta nu e uneori suficienta?
Multe persoane care cauta un aparat foto DSLR sunt motivate de faptul ca fotografiile pe care le-au facut cu compactele nu sunt satisfacatoare, cel mai frecvent au zgomot, ori sunt miscate. Un DSLR poate oferi mai putin zgomot decat o compacta, in cazul in care se foloseste aceeasi valoare ISO, insa nu intotdeauna este posibil acest lucru.
Camerele compacte sunt echipate frecvent cu obiective cu deschidere mica a diafragmei. De exemplu, Panasonic Lumix DMC-FS35 are cea mai mare deschidere relativa a diafragmei de F/3.3 (pe obiectiv sunt notate deschiderile maxime si plaja de distante focale: 1:3.3-5.9/5.0-40.0), in timp ce compactele avansate pot fi echipate cu obiective cu deschidere maxima F/2.0 sau chiar F/1.8 in cazul compactei avansate Olympus XZ1. Diferenta diafragmelor de pe obiectivul din Panasonic FS35 si Olympus XZ1 este de aproape 2 EV, cu alte cuvinte Olympus XZ1 este in stare sa fotografieze de aproape doua ori mai repede (sau cu ISO cu aproape doua trepte intregi mai jos) decat ar putea-o face Panasonic FS35. Rezultatul? O imagine cu mai putin zgomot, cu mai putina miscare, sau ambele. In cifre, pentru o scena in care Panasonic FS35 are nevoie de 1/30 secunde la ISO800 si diafragma 3.3, Olympus poate captura in 1/50 secunde (mai putina miscare a mainii sau a subiectului) si la ISO400 (mai putin zgomot), folosind deschiderea mai mare a diafragmei.
Trebuie retinut ca, din aceeasi cauza, un obiectiv de kit pentru DSLR, 18-55mm cu deschidere diafragma de F/3.5 limiteaza o camera foto DSLR in conditii de luminare slaba, facand necesara o expunere de durata.
Elementul care diferentiaza fara drept de apel o camera compacta de o camera foto DSLR este dimensiunea senzorului. In afara de implicatiile de nivel strict calitativ asupra imaginii, o camera cu senzor mai mare (si distanta focala mai mare) poate produce o imagine cu aspect diferit de cea produsa e o compacta, in conditii de utilizare a acelorasi parametri tehnici: temporizare, deschidere, ISO.
Cu o camera foto cu distanta focala mare se poate controla intr-un mod mult mai flexibil profunzimea de camp (Depth of field / DOF) si efectul Bokeh. Profunzimea de camp (sau adancimea din scena pentru care imaginea este clara) variaza in functie de urmatoarele aspecte:
Folosesc momentan un Pentax K-5, o camera DSLR performanta. Am sa scriu intr-o postare separata despre ce poate face, acum as vrea sa mentionez cateva lucruri despre plangerile unor utilizatori privind front-focusarea care poate aparea pe aceasta camera in anumite conditii de iluminare. Front-focus-ul este denumirea data situatiilor cand planul de focus se afla intre subiectul real si camera. Vorbim despre back-focus atunci cand camera determina punctul de focus in spatele subiectului.
Nu se poate vorbi despre front-focus si back-focus fara a vorbi despre profunzimea de camp.
Aceasta reprezinta adancimea pentru care se obtine claritate la un moment dat, si depinde de urmatorii factori: distanta focala (invers proportional), distanta pana la subiect (direct proportional), deschiderea diafragmei (invers proportional). Exista un calculator online pentru DOF aici.
Cu cat profunzimea de camp e mai mare, cu atat imaginea va avea clara o adancime mai mare din scena. De aici se poate desprinde ideea ca o scena e cu atat mai clara cu cat diafragma este mai inchisa.
Insa ce se poate face in situatiile in care nu dorim folosirea blitului si scena este slab luminata? Marim deschiderea diafragmei, ISO-ul sau timpul de expunere (sau orice combinatie a acestora). Marirea ISO are anumite limite, deoarece zgomotul poate deveni deranjant de la ISO2000/3200 in sus, marirea timpului de expunere poate avea efecte negative daca scena e dinamica sau fotografia e facuta din mana, iar marirea diafragmei poate reduce DOF-ul la cativa milimetri.
Am calculat DOF-ul cu calculatorul mai sus mentionat pentru urmatoarea combinatie: camera Pentax K-5, distanta focala 50mm, F/1.8 pentru o distanta pana la subiect de 0,8m. Acesta mi-a dat urmatoarele rezultate: profunzime de camp totala de 1,71 cm, dintre care 8,5mm inaintea punctului de focus si 8,6mm in spatele punctului de focus. Intr-o asemenea situatie, daca subiectul ar fi un o bila de 1,5 cm diametru, ar rezulta o fotografie in care tot subiectul e clar (adica toata emisfera vazuta dinspre camera). Daca subiectul ar fi fata unei persoane si focusul este facut la unul dintre ochi, atunci varful nasului si urechile subiectului ar fi in afara focusului (cu exceptia cazului cand subiectul e fotografiat din profil).
Acum am sa pun cap la cap toate aceste elemente pentru a lamuri falsa problema a front-focusarii care apare pe camera DSLR Pentax K-5, care au un sistem de focusare care tine cont si de temperatura de culoare. Safox IX+, sistemul de focusare folosit in aceasta camera, tine cont de temperatura de culoare a subiectului in momentul focalizarii, lucru care este ilustrat in acest videoclip in care camera e setata pe AF continuu si i se schimba tipul luminii fara a se schimba distanta pana la subiect:
Unii utilizatori de Pentax K-5 s-au plans ca au front-focus 'urias','baban', etc, in lumina slaba, de tip 'tungsten'. Ca sa poata fi vorba de 'FF urias', inseamna ca DOF-ul in situatiile respective sa fi fost foarte ingust, adica s-au folosit deschideri de diafragma mari, DOF-ul scenei a fost foarte mic (sub 2 cm), de unde a rezultat o fotografie 'out-of-focus'.
Noua tehnologie de la Sony, Single Lens Translucent (SLT), reuseste sa aduca performantele camerelor cu senzor mare si obiectiv interschimbabil (cunoscute traditional cu numele DSLR) intr-o zona atractiva. SLT este prima tehnologie care reuseste sa faca focalizarea continua in timpul filmarii asa cum trebuie: rapida si precisa, folosind focalizarea prin detectia fazei. Acest lucru este posibil datorita folosirii unei oglinzi fixe, semitransparente, care distribuie aproximativ o treime din fluxul luminos ce trece prin obiectiv catre sistemul de focus si metering, iar celelalte doua treimi catre senzor. SLT permite camerei foto sa determine focusul si sa masoare expunerea in mod continuu, spre deosebire de metoda alternativa folosita in Live View, pe baza detectiei contrastului. Metoda ‘detectie contrast’ necesita periodic o baleiere a cadrului, pentru a determina daca subiectul inca se afla in focus. Practic, Sony SLT este o camera care opereaza tot timpul in mod live-view si poate determina non-stop focusul, fara baleieri periodice.
Diferentele intre DSLR si SLT
Totusi, acest lucru vine impreuna cu altele in balanta. Daca pe DSLR-uri vizorul este optic si clar ‘atat cat e posibil’, pe camerele SLT vizorul integrat este electronic. Comparat cu DSLR-urile, vizorul electronic din camerele SLT ofera claritatate si contrast reduse, dar pe de alta parte vizorul electronic are si avantaje importante: imaginea din vizor se vede impreuna cu corectia de balanta de alb aplicata, adica ‘asa cum va fi inregistrata’, iar pe vizorul electronic se pot afisa orice informatii, precum un indicator de orizontalitate, grila de asistenta la compozitie sau histograma, care poate ajuta la setarea corecta a valorii expunerii. Uzual, vizorul optic din DSLR-uri afiseaza doar informatii esentiale, nu are posibilitatea de a afisa histograma sau previzualizarea corectiei de alb aplicate si nici nu poate previzualiza care va fi nivelul final al expunerii imaginii capturate. In afara de asta, vizorul electronic din camerele SLT poate arata imaginea post-fotografiere, lucru imposibil la DSLR-uri, ceea ce permite continuarea fotografiei fara a misca de la ochi camera.
Alte efecte ale oglinzii semitransparente
Faptul ca oglinda semitransparenta imparte fluxul luminos catre doi receptori mai are si alt efect: reduce sensibilitatea reala a senzorului cu aproximativ ⅓ din valoare. Daca pe o camera SLT se afla un senzor care fotografiaza excelent la ISO 1600 cu aceasta oglinda semitransparenta, pe camerele DSLR acelasi senzor produce o imagine de acelasi nivel calitativ la ISO1250. Acest lucru nu constituie o problema deosebita, deoarece poate fi compensata relativ usor cantitatea de lumina folosindu-se obiective cu deschidere mai mare sau o expunere de durata mai mare. Ori se mentine temporizarea si deschiderea diafragmei, insa se aplica o reducere de zgomot mai puternica (modul de operare al camerei).
Si ultimul avantaj al SLT-urilor pe care am sa-l mentionez este reducerea timpului de intarziere intre apasarea pe buton si fotografierea efectiva. La DSLR-uri au loc urmatoarele actiuni: se ridica oglinda, se captureaza scena pe senzor. Pe camerele DSLR contemporane acest lucru poate dura chiar si mai mult de ¼ secunde. Etapa ridicarii oglinzii nu mai exista la camerele SLT, motiv pentru care aceasta intarziere poate scadea sub ¼ secunde.
Folosirea unei oglinzi fixe in locul uneia mobile si eliminarea sistemului , impreuna cu eliminarea sistemului optic pentru vizor (oglinzi sau pentaprisma) reduce complexitatea mecanica, reduce greutatea aparatului si are ca efect micsorarea inaltimii camerei foto SLT.
Sony SLT A35 - o posibila optiune pentru incepatori
Cand am decis sa achizitionez a doua camera foto, am optat pentru un model SLT de la Sony. Modelele SLT initiale (A33 si A55) ofera un set impresionant de functii (pe care unii le considera nu tocmai importante): orizont virtual electronic, ecran rabatabil, prezenta modul GPS pe modelul A55. Insa ambele sufera de o problema comuna: epuizeaza acumulatorii destul de repede. Cauza acestui consum ridicat de energie este chiar faptul ca se foloseste non-stop toata electronica din camera, senzorul, vizorul electronic ori ecranul LCD. In afara de asta, A55 se incalzeste destul de mult in mai putin de 10 minute de folosire continua, facand filmarea anumitor scene dificila. Problema cu incalzirea a fost ameliorata in modelul mai recent, A35. Sony SLT A35 “se bazeaza pe fundatia modelelor anterioare”. Acest model a fost lansat un an mai tarziu decat primele variante SLT (A33 si A55), timp in care Sony a avut posibilitatea de a corecta din inconvenientele primelor modele. A35 reuseste sa captureze mai multe cadre intre incarcarile de acumulator, insa modificarile fata de A33 si A35 nu se opresc aici. Daca rata de capturare a cadrelor in rafala a fost marita fata de A33, ecranul rabatabil lipseste, impreuna cu orizontul virtual si cu posibilitatea de a controla blituri wireless. Poate ca lipsa acestor functii nu afecteaza utilizatorii incepatori, insa lipsa posibiltatii de a seta mai mult de un ton de alb personalizat poate deranja utilizatorii avansati. Firmware-ul versiunea 1.00 de pe camerele Sony SLT-A35 ofera doar un singur ‘slot’ pentru salvarea unei setari de balanta de alb personalizata. Preseturile existente in camera (tungsten, daylight, etc) pot fi ajustate usor, insa numai pe axa rosu-albastru, lucru care face necesara post-procesarea capturii RAW in cazul in care sursa de lumina nu se incadreaza corespunzator pe preseturi.
De ce Sony SLT A35 e o alegere buna pentru incepatori?
As caracteriza Sony SLT A35 ca fiind o camera destul de simplu de folosit, usoara, cu autonomie mare intre incarcari, o alternativa viabila pentru Nikon D5100 daca functia de intervalometru nu este strict necesara. Daca utilizatorul pune mai mult accent pe posibilitatea de a filma, atunci orice camera SLT are un avantaj major fata de orice DSLR, cu mentiunea ca nu se pot face filmari pe durate foarte lungi.
Greutatea redusa a camerei ii linisteste pe cei care se tem ca au de carat echipament greu cu ei in calatorii, iar simplitatea controalelor permite o migratie usoara de la compact la SLT/DSLR.
Stabilizatorul integrat in corpul camerei reuseste sa compenseze excelent miscarile din timpul fotografierii, ajutand la realizarea de fotografii mai clare.
Sony SLT-A35 are un pret care este ceva mai redus decat alte camere cu performante tehnice apropiate, precum Nikon D5100.
Mostre imagini capturate cu Sony SLT A35
Mostra foto Sony SLT A35, ISO 400, 1/100 sec, F/5.6, flash, 55mm, obiectiv 18-55
Mostra Sony SLT A35, ISO 1600, 1/2 sec, F/5.6, obiectiv 18-55
Mostra foto Sony SLT A35, ISO 100, 1/500s, F/5.0, 35mm, obiectiv 18-55
Mostra foto Sont SLT-A35, ISO 1600, 1/100 sec, F/5,6, 55mm, obiectiv 18-55
Vezi pretul pentru Sony SLT A35 + obiectiv 18-55 SAL la F64 sau la eMAG.
Un prieten mi-a cerut sfatul in legatura cu posibilitatea de upgrade a PC-ului personal, care se apropia de varsta e 5 ani. Ceea ce il intereseaza in mod deosebit este ca sistemul sa fie stabil si sa fie acoperit de garantii de durata mare.
Pretul pentru acest upgrade trebuie sa nu depaseasca suma de 1100 RON.
Vechea platforma a fost construita in jurul procesorului Intel Pentium D915 bazat pe arhitectura Presler (Dual core, doua core-uri Cedar Mill la 2,8 GHz intr-o singura capsula), o placa de baza Intel DP965LT cu chipset P965, o placa de baza de baza din seriile 'clasice' de la Intel. Memoria instalata era de 1,5GB DDR2. Placa video existenta pe sistem nu este una extrem de performanta, acopera nevoile esentiale si permite si rularea unor jocuri _contemporane_ cu nivel relativ redus de detalii.
I-am propus urmatoarea combinatie de componente pentru upgrade: placa de baza, procesor, memorie. Placa video are aproximativ doi ani, nu este prioritar un upgrade al acesteia.
Componentele pe care le-am selectat sunt:
- Placa de baza Gigabyte P61-USB3-B3, cu garantie 3 ani. Am optat pentru acest model pentru ca include porturi USB3 si este acoperit de o garantie de durata.
Placa de baza Gigabyte P61-USB3-B3
- Procesorul Intel Core i3-2120, 3,3GHz, dual-core cu hyper-threading activat, ruleaza la 3,3GHz. Acest procesor reprezinta un balans potrivit intre performanta si pret, oferind performanta mai mult decat dubla fata de procesorul anterior, si este acoperit de o garantie de trei ani. Alegerea unui procesor quad-core contemporan (Core i5-2500 de exemplu) ar fi dus pretul mult in afara limitei bugetului.
Asamblate, toate componentele de mai sus arata asa:
Din pacate am omis sa fac unele verificari privind conectorii pentru tastatura, mouse si unitati de stocare. Asta pentru ca am uitat complet ca inca mai exista tastaturi si mousi cu conectori PS/2, respectiv unitati optice cu interfata ATA. Noua placa de baza nu are decat un singur conector PS/2 si nici un conector ATA, din acest motiv, lista de upgrade s-a extins si cu o unitate optica, respectiv o tastatura si/sau un mouse.
Recenta lansare a procesoarelor AMD din familia Bulldozer a fost primita destul de rece de catre fani, in special din cauza ca performanta acestora nu s-a ridicat la asteptari, in contextul in care toata lumea se astepta ca procesoarele Bulldozer sa depaseasca simtitor performanta generatiei anterioare.
La prima vedere, printre motivele care au condus la o performanta sub asteptari se enumera si faptul ca sistemul de operare Windows 7 nu a fost proiectat pentru a beneficia de pe urma acestei arhitecturi. Nu la fel stau lucrurile si pe Windows 8, noul sistem de operare poate folosi mai eficient arhitectura Bulldozer.
Microsoft a publicat doua patch-uri care permit utilizarea mai eficienta a 'modulelor' din Bulldozer. Primul dintre ele este publicat cu numele KB2645594 (download de aici), care prezinta kernel-ului Windows procesorul AMD Bulldozer similar SMT. Efectul acestui patch este ca primele patru fire de executie ale unui proces sunt atribuite modulului pe care a fost pornit respectivul proces. Al doilea patch, KB2646060 (download de aici), modifica sistemul de management al energiei din Windows, prevenind oprirea prematura a core-urilor in cazul in care urmeaza sa le fie atribuite noi fire de executie. In acest fel se elimina intarzierile produse de ciclii de parcare-activare ai core-urilor putin folosite.
In urma aplicarii acestor patch-uri performanta aplicatiilor masiv paralelizate nu va beneficia de un castig de performanta spectaculos, insa celelalte aplicatii pot rula cu un castig mediu de performanta de 2%.
Daca nu stiati, se pare ca a aparut o noua familie de filtre foto, cu senzor CMOS 10.1 megapixeli, sensibilitate ISO 100-6400, cu posibilitate de filmare HD:
Evident, e vorba despre o greseala a redactorului respectivului newsletter, insa greseala mi s-a parut suficient de amuzanta incat sa o mentionez.
Azi am avut placuta surpriza sa observ prin setarile Yahoo Messenger posibilitatea de a seta limba de afisare la 'Romana'. In felul acesta, programul devine ceva mai prietenos (daca mai era cazul) cu utilizatorii vorbitori de limba romana.
Mai intai va asigurati ca aveti instalata o versiune noua de Yahoo Messenger, eu am folosit versiunea 11.5. Daca aveti o versiune mai veche, puteti descarca ultima versiune de la http://messenger.yahoo.com
Se porneste programul, se acceseaza meniul Messenger, apoi se selecteaza 'Preferences':
In fereastra cu setarile programului se selecteaza 'Language' apoi din lista se selecteaza limba romana:
Dupa ce confirmati selectia limbii, vi se va solicita restartarea programului:
Apoi, dupa restart, mesajele si meniurile sunt afisate in limba romana:
Crucial a anuntat un nou SSD destinat utilizarii pe post de memorie tampon pentru citiri si scrieri, care folosit impreuna cu un hard disk ofera performantele ambelor solutii: o capacitate de stocare ridicata, tipic hard disk-urilor, respectiv o viteza de acces marita considerabil, specific SSD-urilor.
Crucial Adrenaline SSD este realizat dintr-o unitate m4 cu capacitate de 50 GB si se livreaza impreuna cu un adaptor de la 2,5" la 3,5" si cu o aplicatie software pentru caching.
Functionalitatea acestui sistem de caching este similar cu OCZ Synapse Cache si poate rula doar pe anumite sisteme de operare. Fara utilizarea programului special de caching, comportamentul acestei unitati devine identic unei unitati SSD obisnuite.
Deocamdata, singura solutie de caching independenta de sistemul de operare ramane cea de la Seagate (familia Momentus XT), care combina intr-o singura unitate un hard disk si o memorie flash tampon, insa implementarile actuale de la Seagate ofera caching doar pentru citiri.
Solutia de la Crucial intentioneaza sa satisfaca utilizatorii amatori de performanta ridicata, care nu pot migra pe configuratii integral SSD.
Spuneam mai devreme ca Sony SLT-A35 e o camera interesanta si extrem de atragatoare in segmentul ei de pret. Desi ofera o imagine foarte buna, totusi are unele functionalitati reduse, care nu mi se par acceptabile:
prea putine setari personalizate pentru balanta de alb (doar o setare in 2 axe amber-blue + magenta-green)
lipsa posibilitatii de a corecta automat distorsiunile optice si aberatiile cromatice
lipsa posibilitate de a salva profile diferite de camera, cu seturi complete de setari
Cele enumerate anterior n-ar fi o problema pentru un profesionist obisnuit cu lucrul in mod RAW, care post-proceseaza manual fiecare fotografie. Totusi, lucrul la post-procesare necesita o cantitate destul de mare de timp, asa ca prefer sa pot produce direct cu camera o imagine care sa necesite rar ajustari.
Si astfel, cerintele mele de la o camera foto DSLR se muta automat in alta zona de pret si specificatii: Nikon D7000 si Pentax K-5. Aceste doua camere au ceea ce ma intereseaza (numar de profile WB, corectie distorsiuni/aberatii, profile camera), plus cateva alte functii utile, cum ar fi: orizont virtual, memorare setari specifice unor obiective (ajustare front/back focus), setarea nivelelor de reducere a zgomotului in functie de setarea ISO, ecranul LCD pentru afisare parametri camera (un mare ajutor pentru setarea rapida a acestora), si altele.
Pentax K-5
Astazi am avut surpriza placuta sa observ ca preturile pentru body-ul Nikon D7000 a scazut la 3999 RON de la 4299 RON. Interesant e ca scaderea e la fel de mare in toate magazine online pe care le-am vazut (eMAG, F64), insa nu am observat sa existe reduceri la modelele 'entry-level' Nikon D3100 si Nikon D5100. Precizia sincronizarii preturilor ma face sa ma gandesc la o impunere a pretului (sau pierderea anumitor beneficii pentru magazine in cazul in care nu e respectat pretul "corect") de catre importator/producator, lucru care nu vad cum poate fi in avantajul clientului.
Diferentele dintre Nikon D7000 si Pentax K-5 sunt mai putin importante pentru mine decat diferenta de pret intre ele. Ambele camere au senzor performant si setul de functii extins. Asa ca alegerea mea privind noua camera DSLR ramane Pentax K-5, pe care voi folosi deocamdata doar obiectivul 18-55 WR (weather resistant), pe care deja am comandat-o la eMAG.
Deocamdata astept cu nerabdare (de vreo saptamana) pentru ca Focus94, unicul importator in Romania al marcii Pentax, pare sa nu aiba marfa in stoc si probabil ca nu dispune de logistica sau resursele necesare pentru a importa anul acesta un lot de camere. Pe aceasta cale, le recomand celor de la Focus 94 sa isi dea un pic mai tare silinta in ceea ce priveste aprovizionarea, deoarece am fost la un pas foarte mic de a comanda produsul direct de la Amazon. In cazul asta ar fi durat o saptamana livrarea, nu minim 3.
Intr-o postare anterioara vorbeam despre un test pe care l-am facut pe cateva carduri SD(HC) din diverse generatii si despre ce inseamna clasele in care sunt incadrate unele carduri SD. De atunci pana acum au aparut unele schimbari in ceea ce priveste stocarea pe carduri SD, cum ar fi aparitia unei noi generatii a standardului SD, ajuns acum la versiunea 3.0.1. Acesta defineste o noua interfata pentru carduri (UHS, Ultra High Speed) si un nou sistem de clasificare. Noile clase ´Ultra´ mai pot folosi simbolul C in care se precizeaza clasa, caruia i se adauga un simbol U, care in interior are o cifra reprezentand incadrarea in standardul UHS.
Datorita capacitatii mari de stocare, sistemul de fisiere folosit pe majoritatea cardurilor UHS este exFAT, care permite marimi de pana la 2TB/card. Ratele de transfer tipice ale acestor noi carduri pot depasi frecvent 30 - 60 MB/s.
Card SDHC Serioux 8 GB Class 10
Clasa 1 UHS (U1) este in linii mari echivalenta cu clasa 10 (C10) conform sistemelor anterioare de clasificare. Acest lucru inseamna ca producatorul garanteaza o viteza minima de scriere de 10 MB/secunda, chiar daca valorile tipice la care poate ajunge viteza de scriere/citire sunt mult mai mari.
Pentru ca am intrat in posesia unui card SDHC Serioux de 8GB, clasa 10, am sa prezint ratele de transfer la care poate opera acesta, testate cu utilitarul Crystal Diskmark, versiunea 3.0.1, 32 bit. Cititorul de carduri este cel integrat in laptopul meu HP. Am inclus, pentru comparatie, si rata de transfer pe care o poate obtine vechiul meu card Transcend, class 10, tot de 8 GB, dupa aproape un an de utilizare. In acest timp cardul Transcend a functionat ireprosabil, timp in care m-a ajutat sa capturez mai bine de cateva zeci de mii de fotografii cu ajutorul camerei foto compacte Panasonic LX5.
Iata rezultatele testului:
Rata de transfer card SDHC Serioux 8 GB Class 10
Rata de transfer card SDHC Transcend 8 GB Class 10
Dupa cum se observa, cardul Serioux SDHC 8 GB Class 10 ofera rate de transfer mai ridicate, comparabile cu cele ale cardului SDHC Lexar Class 6, insa la un pret ceva mai rezonabil. Timpul va arata daca acest card are fiabilitatea comparabila cu alte marci mai populare.
Edit: pentru testele acestui card, facute pe un card reader mai rapid, vedeti aceasta postare.
Dupa ce am petrecut o vreme cu camera foto Panasonic LX5 am aflat una dintre limitarile majore ale camerelor foto compacte, si anume ca este foarte dificil sa obtii o fotografie cu profunzime de camp scazuta (sau cu efect Bokeh amplu) atat timp cat folosesti un senzor mic. Din acest motiv, am hotarat ca a venit vremea sa caut o camera foto DSLR, cu senzor mare, pe care sa pot avea un control cat mai bun asupra imaginii. Usor de zis, dar mai greu de facut atat timp cat bugetul nu este nelimitat. Si uite asa am ajuns sa despic in patru capabilitatile camerelor foto recente, pe care le-as putea considera satisfacatoare.
Ei bine, criteriul de satisfactie este foarte subiectiv, motiv pentru care avem zeci de discutii pe forumuri despre 'care DSLR e mai bun', si evident raspunsul tinde sa fie mereu acelasi: acela care iti satisface pretentiile.
In cazul meu, fiind vorba despre o migrare de la o compacta extrem de rapida (Panasonic LX5) la DSLR, evident ca m-a interesat foarte mult viteza de operare a noii camere.
La o prima evaluare, pornind de la ideea ca ma intereseaza o camera moderna am creat o lista preliminara: Sony SLT-A35, Nikon D5100, Sony SLT-A55 si Nikon D7000. Toate aceste camere au in comun un senzor de 16 megapixeli creat de Sony, despre care DxOMark spune ca este unul dintre cei mai performanti senzori, cel putin in ceea ce priveste sensibilitatea ISO.
Ok, am o lista de optiuni, trebuie sa determin care mi se potriveste cel mai bine. Evident, am lecturat tone de review-uri despre Nikon D5100, Sony SLT-A55 si Sony SLT-A35. Nikon D7000 a iesit din scena, deoarece depasea bugetul meu de fotograf amator.
Pornind de la rezultatele acestor review-uri, am construit criteriile de departajare, incercand sa aflu care dintre cele trei este camera care poate fi candidatul ideal (pentru mine) pentru a deveni urmasul compactei Panasonic LX5. Iata care au fost criteriile si punctajele pe care le-am acordat:
Candidatul #1: Sony SLT-A35
Si astfel, Sony SLT-A35 a devenit un candidat excelent pentru noua mea camera foto, deoarece este una dintre cele mai rapide camere DSLR in segmentul ei de pret. Rapiditatea si ergonomia au fost criterii importante pentru mine, de aici si punctajul mare pe care l-am acordat pentru sumedenia de informatii afisate de camera, in detrimentul calitatii mai bune pe care o are imaginea intr-un vizor optic. Sony SLT-A35 are un numar destul de mic de butoane, care ar trebui sa nu intimideze utilizatorii care migreaza de la compacte la DSLR/SLT.
Trevor Eckhart, un dezvoltator de aplicatii pentru smartphone-uri Android a afirmat ca milioane de smartphone-uri ruleaza un program ascuns, care monitorizeaza locatia telefonului (inclusiv in cazul in care este dezactivat serviciul de localizare) si care monitorizeaza orice apasare de buton sau pe tastatura virtuala.
Modul in care aplicatia ruleaza este similar unui rootkit, in sensul ca nu este afisata in lista de aplicatii in rulare, iar comanda de terminare trimisa acestei aplicatii nu are efect. Dezinstalarea aplicatiei este aproape imposibila.
Problemele esentiale a acestei aplicatii se refera la faptul ca utilizatorul nu poate opta pentru neutilizarea acesteia, iar nivelul de privilegii cu care ruleaza permite accesul la toate datele private existente in telefon.
In videoclipul pe care l-a publicat, Trevor Eckhart arata ca aceasta aplicatie poate monitoriza inclusiv continutul paginilor web accesate, insa fara a se limita la continut necriptat. Cu alte cuvinte, aplicatia poate monitoriza inclusiv parole trimise pe situri acesate prin HTTP securizat. Faptul ca 'poate' nu inseamna neaparat ca face acest lucru, insa doar declaratiile pe care le fac dezvoltatorul aplicatiei si alti operatori de retele mobile probabil ca nu au cum sa elimine aceste suspiciuni.
Aplicatia provine de la Carrier IQ, si are scopul declarat de 'a ajuta operatorii de retele mobile in vederea imbunatatirii performantelor'. Carrier IQ afirma ca aplicatia lor nu face altceva decat sa inregistreze si sa sintetizeze rapoarte de performanta, nicidecum de a inregistra textele introduse pe terminal sau de a urmari fizic locatia acestuia.
Se pare ca aplicatia Carrier IQ ruleaza pe mai multe tipuri de smartphone-uri produse de RIM (Blackberry), Apple (iPhone), Nokia, cat si pe multe alte smartphone-uri care ruleaza Android sau Windows Mobile.
Google s-a distantat de aceasta aplicatie si afirma ca pe telefoanele marca Google nu este instalata si ca nu au vreun fel de afiliere cu Carrier IQ. Pe partea operatorilor de retele mobile, Verizon (USA) afirma ca nu foloseste aplicatia in scopul de a urmari abonatii, iar Sprint (USA) afirma ca foloseste aplicatia doar in scopul determinarii performantei retelei.
Deocamdata stim despre Carrier IQ ca ruleaza pe unele smartphone-uri HTC cu sistem de operare Android (dispozitivul din videoclipul lui Trevor Eckhart este produs de HTC), instalarea fiind aparent facuta de catre operatorul de retea, sau de catre producatorul de smartphone in urma solicitarii operatorului de retea.
Update (2011-12-05): Aplicatia Voodoo Carrier IQ Detector nu a detectat aplicatia Carrier IQ instalata pe telefonul meu. Se pare ca aceasta problema nu afecteaza decat utilizatorii unor retele mobile din Statele Unite.
A fost o vreme cand jocurile pe PC erau facute doar pentru a oferi satisfactie jucatorilor. Ideea esentiala din ele era jocul, in stare cat mai pura. Asta e unul dintre cele mai importante motive pentru care cei mai multi dintre noi ne amintim despre titluri vechi cu mult mai mare usurinta decat cele recente.
Astazi, avem de a face cu titluri care ofera optiuni restranse privind grafica, tone de reclame si de optiuni extra, downloadabile, pentru costuri suplimentare. Odata intrat in joc, ai parte de indrumari care te ajuta sa faci mai simplu tot felul de lucruri: sanatatea se auto-regenereaza, tintirea se face 'automat', in cazul in care ai luat-o pe usa gresita primesti instructiuni noi, s.a.m.d. Cei care au jucat asemenea titluri cu ani in urma isi amintesc de faptul ca uneori le lua ceva timp sa descifreze cheia avansarii in joc.
Iata videoclipul care incearca sa evidentieze calitatea titlurilor curente. Pentru cei care nu au avut ocazia, in videoclip se afla si o secventa de joc Quake, asa cum se facea odata.
Controllerul SandForce SF2200 este elementul de baza din multe unitati SSD performante, compatibile SATA 3, precum: OCZ Agility 3, Corsair Force 3 si nu numai.
In afara de saltul sensibil de performanta fata de hard disk-urile traditionale, au fost frecvente cazurile in care utilizatorii au reclamat diverse probleme dupa ce au instalat SSD-uri din aceste familii. Cele mai suparatoare situatiile in care se produc legendarele ecrane albastra (BSOD, Blue Screen Of Death), cand sistemul primeste comanda de intrare in standby ori la revenirea din standby. Acest tip de probleme a afectat si unele unitati SSD de generatie anterioara, de genertie SATA 2.
Dupa o lunga perioada, SandForce a putut reproduce situatiile in care apar erorile, a dezvoltat solutia si a testat-o, iar astazi avem o veste buna: OCZ a anuntat lansarea firmware versiunea 2.15 pentru SSD-uri. Citez din imbunatatirile/modificarile aduse:
remedierea unei conditie rar intalnite, in care poate aparea BSOD daca o unitate SSD OCZ este instalata ca unitate primara si sistemul a primit comanda de revenire din stand-by
remedierea o conditii rar intalnite, in care poate aparea BSOD daca o unitate SSD OCZ este instalata ca unitate primara si are instalat pe ea sistemul de operare
sunt aduse imbunatatiri semnificative functionalitatii TRIM, avand ca efect imbunatatirea stabilitatea sistemului
Documentul original este pe situl OCZ.
SandForce va face disponibila o noua versiune de firmware si pentru ceilalti producatori de unitati SSD.
