Formatare stick USB

M-am întâlnit recent cu o situatie aparte. După o încercare eşuată de a instala pe un stick USB o imagine de sistem de operare, respectivul stick era identificat de Windows ca având mărimea de ordinul mega-bytes, deşi mărimea reală a acestuia era de 1 GByte.
Bon... cum sa fac încât stick-ul să aibă din nou mărimea originală?
Probabil că trebuie o formatare... zis şi facut, am încercat formatarea, dar m-am lovit de aceeaşi problemă: utilitarul de formatare din Windows nu mă lasă să creez un sistem de fişiere decât de aceeaşi mărime, de ordinul megabytes.
Hmm... Cum sa-l rezolv? Aveam la îndemână varianta umplerii cu zero-uri folosind linux şi utilitarul dd, sau  procedura de creare de medii boot-abile pe Windows™ documentata de Microsoft®. Pentru că nu am dorit să instalez linux doar pentru atât, am folosit procedura de la Microsoft, şi utilitarul diskpart.
Iată ce trebuie facut pentru asta:

• se deschide un prompt comandă (command prompt), cu privilegii de administrator
• se deschide utilitarul diskpart

C:\>diskpart.exe

• se listează discurile prezente în sistem şi se identifică cel pe care se intentioneaza operarea

Diskpart>list disk

Diskpart>select disk 1

Diskpart>detail disk

• se curăţă informaţiile referitoare la partiţionare existente pe acest disc

Diskpart>clean

• se crează o singură partiţie, care se marcheaza ca 'primary'

Diskpart>create partition primary

• se marchează partiţia ca 'active' daca discul urmează să fie făcut boot-abil

Diskpart>active

• se formateaza sistemul de fisiere

Diskpart>format fs=ntfs quick

sau

Diskpart>format fs=fat32 quick

Parametrul 'quick' este optional, trebuie omis daca se doreste verificarea in detaliu a suportului de memorie.
Dacă se doreşte accesarea imediată a stick-ului, mai trebuie asociată o literă volumului nou creat:

Diskpart>assign

După care se poate părăsi utilitarul:

Diskpart>exit

GPS... pentru PC, telefon, camera foto? Sau pentru toate?

Determinarea poziției curente folosind receptoare GPS nu e ceva neobișnuit în zilele astea, in tot felul de scopuri: realizarea hărților, navigare, sisteme de alarmă, marcare poziției în fotografii, etc. Dintre aparatele pe care le dețin, până de curând, singurul echipat cu receptor GPS era un telefon Sony Ericsson C905. Receptorul respectiv funcționează binișor, cel puțin în calitate de element suplimentar pe un telefon, utilizat ocazional. Însă insficient de rapid și de precis, față de cât ar avea nevoie o aplicație pentru navigație, și din acest motiv am început să caut modele de receptoare GPS cu conectivitate Bluetooth™.

Royaltek Bluetooth GPS/Logger RBT 2300

După ce am evaluat mai multe oferte de receptor GPS autohtone, cât și externe, am ales un receptor GPS cu Bluetooth™ disponibil pe situl amazon.co.uk, și anume modelul Royaltek RBT2300 Logger.
Decizia mea a fost bazată pe următoarele criterii: rapiditate și compatibilitate, ambele date de celebrul chipset Sirf Star III. Multe receptoare GPS contemporane au la bază chipset-uri capabile de a urmări concomitent un număr foarte mare de sateliți, însă am preferat să merg pe o cale bătută. Acelasi chipset se regăsește și în alte module receptoare GPS, respectiv ca parte componentă integrată în sistemele într-un chip (system-on-chip) Atlas. Aceste system-on-chip sunt folosite din ce mai des în sistemele de navigație auto cu funcții complexe.